3:23 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.
Şi porunca Lui este. [,,Şi aceasta este porunca Lui”, KJV]. Ioan defineşte acum în parte ,,poruncile Lui” (v. 22) şi foloseşte singularul deoarece definiţia lui se ocupă de acea singură lege atotcuprinzătoare, a credinţei şi a iubirii (vezi comentariul de la Matei 22,36–40).
Să credem în numele. În ce priveşte expresia aceasta, vezi comentariul de la Ioan 1,7.12; Faptele Apostolilor 3,16; 10,43. Aceasta este prima dată când apare în epistola aceasta verbul ,,a crede”, dar verbul grecesc apare mai departe de încă 9 ori şi joacă un rol important în solia lui Ioan. În Evanghelia sa Ioan îl foloseşte de 90 de ori.
Fiului Său Isus Hristos. În ce priveşte calitatea lui Isus de Fiu al lui Dumnezeu, vezi comentariul de la Luca 1,35; pentru titlul ,,Isus Hristos”, vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5. Pavel foloseşte acelaşi titlu compus în Romani 1,3; 1 Corinteni 1,9. Aici Ioan condensează cât se poate de bine esenţa doctrinei creştine (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,3; 5,20), pentru ca cititorii să poată înţelege învăţăturile de bază ale credinţei creştine. A crede în persoana descrisă prin acest nume minunat înseamnă a recunoaşte divinitatea lui Hristos, natura Lui umană, biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii şi posibilitatea ca şi noi să biruim prin aceleaşi mijloace pe care El Însuşi le-a folosit şi le-a pus la dispoziţia noastră.
Să ne iubim unii pe alţii. Ioan, ca şi Domnul său, rezumă cerinţele lui Dumnezeu la legea iubirii (vezi comentariul de la v. 11). Iubirea este complementul activ la credinţa în numele lui Isus. Iar credinţa trebuie să fie însoţită de fapte (Iacov 2,17).
Cum. Sau ,,aşa cum”. În ultimele versete ale acestui capitol Ioan îşi modelează conştient ideile după învăţătura Domnului său (vezi comentariul de la Ioan 13,34.35). Trebuie să ne iubim unii pe alţii exact aşa cum ne-a spus Hristos să o facem (Matei 22,39). Dezvoltând învăţăturile Mântuitorului, apostolii au oferit amănunte suplimentare cu privire la felul cum trebuie să ne iubim unii pe alţii: cu o inimă curată, fierbinte, având un spirit de bunătate, în cinste dând întâietate unul altuia, cu blândeţe, iertându-ne unii pe alţii, aşa cum am fost şi noi iertaţi (Romani 12,10; Efeseni 4,32; 1 Petru 1,22).