3:22 Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
Şi orice. În v. 21 Ioan a stabilit condiţiile iniţiale pe temeiul cărora poate fi împlinit v. 22. Acela care se roagă are nevoie de o conştiinţă curată, care are ca rezultat libertatea de a se apropia de Dumnezeu, înainte de a-şi prezenta cererile. Apoi Ioan declară că cel credincios trebuie să împlinească şi alte două condiţii: (1) să păzească poruncile lui Dumnezeu; (2) să facă lucrurile plăcute lui Dumnezeu. Când a împlinit aceste două cerinţe, creştinul poate solicita împlinirea asigurării pe care apostolul o dă în versetul acesta. În ce priveşte condiţiile ca o rugăciune să primească răspuns, vezi comentariul de la Matei 7,7; Luca 11,9; Ioan 14,13; 15,16.
Vom cere. [,,Cerem”, KJV]. Fără îndoială că cei cărora le scrie Ioan erau bine instruiţi în practica creştină a rugăciunii şi ştiau cum să ceară în numele lui Hristos (vezi comentariul de la Ioan 14,13).
Vom căpăta. [,,Primim”, KJV]. Orice rugăciune care împlineşte condiţiile expuse aici primeşte răspuns imediat. Întârzierea aparentă poate avea diferite cauze: (1) răspunsul la rugăciune poate să fie un ,,nu”, deci un răspuns clar. S-ar putea să fi cerut un lucru rău, iar înţelepciunea divină consideră că nu ar fi cel mai bine să ni se dea ce am cerut. La fel s-a întâmplat şi cu ghimpele din carnea lui Pavel, chiar dacă s-a rugat stăruitor pentru a eliberare (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,7–9); (2) răspunsul poate fi ,,aşteaptă”, pentru că încă nu suntem pregătiţi să primim ceea ce am cerut sau împrejurările nu sunt încă favorabile pentru un răspuns afirmativ. Aşa s-a întâmplat şi cu Daniel, care a trebuit să aştepte ca opoziţia să fie biruită înainte de a i se spune viitorul (Daniel 10,12–14). Dar în asemenea cazuri hotărârea este luată de dinainte şi primim asigurarea că răspunsul la rugăciunea noastră va veni la timpul potrivit. Uneori răspunsul e un ,,da” imediat. Aşa se întâmplă de fiecare dată când cerem ajutor spiritual. Când cerem putere de a birui păcatul, când cerem iertare, o inimă curată, mântuire sau înţelepciune de sus trebuie să credem că am primit răspuns la cererile noastre şi să-I mulţumim Domnului. Apoi trebuie să acţionăm conştienţi că avem puterea pe care am cerut-o (vezi comentariul de la Iacov 1,5.6; Ed 258).
De la El. Adică de la Dumnezeu.
Păzim poruncile Lui. Păcatul, care este dispreţuirea poruncilor lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 4), ridică o barieră între om şi Dumnezeu (vezi comentariul de la Isaia 59,1.2), face imposibil ca rugăciunile sale să se înalţe la cer şi-l face nepotrivit să primească răspunsurile pe care Dumnezeu ar vrea să i le dea. Ascultarea de voia lui Dumnezeu, care este descoperită în poruncile Sale, este strâns legată de răspunsul la rugăciune. Ascultare este posibilă prin puterea divină făgăduită copilului lui Dumnezeu.
Şi facem. Aceasta este a doua condiţie. Trebuie să facem mai mult decât doar să ţinem poruncile lui Dumnezeu sau să evităm călcarea legii. Trebuie să stăruim în a face ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să fim creştini activi, având în vedere porunca de a fi ,,desăvârşiţi, după cum Tatăl … [nostru] cel ceresc este desăvârşit” (vezi comentariul de la Matei 5,48; Filipeni 3,12–15).
Plăcut. Creştinul va dori întotdeauna să facă lucrurile despre care Dumnezeu declară că sunt bune sau potrivite şi să se abţină să le facă pe cele pe care Dumnezeu le consideră dăunătoare. Aceasta a fost una din principiile vieţii Mântuitorului (Ioan 8,29). Când viaţa noastră este condusă de aceeaşi regulă, atunci ne putem aştepta să primim răspunsuri pozitive la rugăciunile noastre.