3:20 ori în ce ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
Ori în ce. [,,Căci dacă”, KJV]. Comentatorii au întâmpinat dificultăţi în a stabili legătura dintre
v. 19 şi 20 şi în a explica înţelesul v. 20. Înţelesul probabil poate fi această parafrazare a v. 19 şi 20: ,,Prin iubire autentică faţă de fratele nostru putem cunoaşte că suntem copii ai adevărului, sau ai lui Dumnezeu. Ştiind aceasta vom putea să stăm cu încredere în prezenţa lui Dumnezeu, căci chiar dacă inima noastră ne condamnă, întrucât suntem încă păcătoşi, ştim că Dumnezeu e mai mare decât inima noastră, cunoştinţa şi priceperea Sa le depăşesc cu mult pe ale noastre, iar El poate să înţeleagă sinceritatea noastră şi să fie îngăduitor cu greşelile în care cădem”.
Osândeşte. Osândirea de sine inutilă a distrus viaţa multor creştini. Mulţi depind de judecată lor morală pentru a-şi determina starea spirituală şi nu reuşesc să-şi dea seama că sentimentele nu sunt un criteriu satisfăcător pentru a decide care este starea lor spirituală. Ioan îi mângâie pe cititori, abătându-le mintea de la preocuparea morbidă pentru propriile slăbiciuni, la contemplarea înălţimii şi a adâncimii iubirii inexplicabile a lui Dumnezeu.
Dumnezeu este mai mare. Înţelegerea atotştiinţei lui Dumnezeu poate avea două efecte: (1) poate aduce groază în inima vinovată sau (2) poate aduce mângâiere păcătosului pocăit. În tot capitolul acesta apostolul se străduieşte să-i încurajeze pe cititori (v. 1–3, 5, 9, 11, 16, 18) şi e rezonabilă presupunerea că aici urmează acelaşi scop pozitiv. Pentru creştinul autentic, ideea atotştiinţei lui Dumnezeu poate fi mângâietoare.