3:17 Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
Dar. Ioan trece de la moartea pentru fraţi la sacrificiile mai mici, care se cer mai des de la noi, şi anume ajutorul pentru fraţii în nevoie.
Bogăţiile lumii acesteia. Literal, ,,mijloacele de existenţă ale lumii”. Cuvântul tradus ,,bogăţii” (bios, vezi comentariul de la cap. 2,16) desemnează mijloacele de întreţinere, mai mult strictul necesar decât obiecte de lux. Faptul că ele aparţin lumii nu înseamnă că sunt rele, ci că sunt legate de lumea aceasta.
Vede.Gr. theoreo, ,,a fi spectator”, ,,a observa”, ,,a-şi da seama”. Compară cu folosirea cuvântului la Marcu 15,40; Luca 23,35. Ceea ce face sau refuză să facă fratele egoist este rezultat acţiunii deliberate, nu al necugetării. El are de-ajuns pentru a-şi împlini nevoile şi îşi dă bine seama că fratele său de credinţă are puţin sau nu are nimic.
Inima. [,,Măruntaiele”, KJV]. Vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,12; Filipeni 1,8. Măruntaiele, împreună cu inima, erau considerate sediul celor mai puternice emoţii. Expresia cea mai potrivită este ,,îşi închide inima”.
Faţă de el. Ioan îşi imaginează un creştin care intenţionat îi întoarce spatele fratelui său în nevoie.
Cum? Cum se poate spune că iubirea lui Dumnezeu rămâne în cineva care, în egoismului lui, este indiferent faţă de nevoile altuia? Dacă nu este iubire, atunci Hristos nu locuieşte în inimă. Aşadar creştinul cu numele nu are viaţa veşnică.