3:15 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
Oricine. Vezi comentariul de la v. 9. Ioan e atât de sigur de corectitudinea analizei sale încât poate folosi acest cuvânt ştiind că este cu totul adevărat. Urăşte. Comparaţia cu v. 14 arată că ,,a urî” este sinonim cu ,,a nu iubi”. Lipsa iubirii marchează prezenţa urii. Este evident că pentru Dumnezeu nu există teren neutru.
Ucigaş. Gr. anthropoktonos, literal ,,ucigaş de oameni”. În Noul Testament cuvântul acesta apare numai aici şi la Ioan 8,44. Apostolul arată într-un mod impresionant care este rezultatul final al urii. În afară de violenţa fizică, ce curmă viaţa unui om, mai sunt şi alte căi de a-l ucide. Calomnia îl poate descuraja atât de tare încât să-l împiedice să-şi dezvolte pe deplin însuşirile înnăscute, şi astfel este distrusă o parte din viaţa pe care ar fi putut să o trăiască. Însăşi conştienţa faptului că sunt în dizgraţia unor membri importanţi ai bisericii e de ajuns pentru a stinge ardoarea unora şi poate chiar să îi facă să-şi piardă credinţa în Hristos şi astfel să moară spiritual.
Ştiţi. Scriitorul apelează aici la cea ce este de la sine înţeles. Nu este nevoie de multe cunoştinţe teologice pentru a şti că un ucigaş nu este un candidat potrivit pentru viaţa veşnică. Dacă erau necesare dovezi biblice, atunci Mântuitorul explicase că uciderea şi-a avut obârşia în diavolul (Ioan 8,44), iar Pavel scrisese că cei care sunt vinovaţi de omor nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (Galateni 5,21). Asta nu înseamnă că uciderea şi ura sunt păcate de neiertat, ci că nu putem intra în viaţă dacă săvârşim în continuare astfel de păcate. Putem fi spălaţi de orice păcat (vezi 1 Ioan 1,9).
Rămânând în el. Viaţa veşnică rămâne în noi doar când Hristos locuieşte în inimă. Dar El nu poate locui în inima care e plină de ură, iar ,,cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa” (cap. 5,11.12).