2:7 Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit.
Prea iubiţilor. [,,Fraţilor”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,prea iubiţilor” (ca pe în traducerea Cornilescu). Aici, introducând fragmentul în care vorbeşte despre iubirea de fraţi
(v. 7–11), sunt foarte potrivite ambele formule de adresare: ,,fraţilor” sau ,,prea iubiţilor”.
Nouă. Gr. kainos, ,,nou”, se referă mai degrabă la calitate decât la timp. Cuvântul acesta ar putea fi tradus ,,un nou fel de”. În propoziţia următoare cuvântul ,,veche” (palaios) se referă la timp, la ,,porunca” dată cu mult timp în urmă. Aici Ioan tăgăduieşte orice intenţie de a da cititorilor săi un nou fel de ,,poruncă”, deoarece cea vechea este încă valabilă. Contextul (v. 9–11) arată că ,,porunca” despre care se vorbeşte este iubirea de fraţi (vezi comentariul de la Ioan 13,34).
De la început. Probabil de la începutul experienţei creştine, deşi unii sugerează că este vorba de momentul în care Hristos a dat această ,,poruncă”, sau chiar mai înainte, de darea poruncilor la Sinai (vezi comentariul de la Matei 22,39.40).
Cuvântul. Gr. logos, aici, ,,un grup de învăţături”, ,,un mesaj”. Ioan se referă la învăţăturile mai de demult, ca rezultat al cărora credincioşii au îmbrăţişat creştinismul.