2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
Jertfa de ispăşire. Gr. hilasmos, ,,expiere”, de la hilaskomai, ,,a fi îndurător” (Luca 18,13), ,,a face ispăşire pentru” (Evrei 2,17). Vezi comentariul de la Romani 3,25. La păgâni ,,ispăşirea” era un har sau o jertfă menită să domolească mânia unui zeu şi să-l facă prietenos sau iertător. Dar Dumnezeul nostru nu trebuie să fie domolit sau împăcat cu noi, deoarece El îi iubeşte pe oameni chiar aşa păcătoşi (Romani 5,8; Apocalipsa 13,8). Noi suntem cei care trebuie să fim împăcaţi cu Dumnezeu (2 Corinteni 5,18.19). În originalul grecesc este scos în evidenţă faptul că Hristos este El Însuşi atât ispăşirea cât şi ispăşitorul. El este atât preotul cât şi jertfa.
Pentru păcatele noastre. Sau ,,cu privire la păcatele noastre”, delimitând sfera în care acţionează ,,ispăşirea”. Dacă n-ar fi păcat, n-ar fi nevoie de ispăşire, dar Ioan recunoaşte că şi creştinii au păcătuit şi îi asigură că ,,Isus Hristos Cel neprihănit” a avut grijă de păcatele lor prin moartea Sa ispăşitoare. El a oferit propriul Său sânge pentru îndepărtarea păcatelor noastre (Ioan 1,29; Evrei 9,25.26; DA 652).
Întregii lumi. Cuvintele precedente ,,pentru ale” [,,pentru păcatele”, KJV] sunt adăugate. Propoziţia poate fi tradusă: ,,dar şi pentru întreaga lume”. Unii susţin că este vorba de tot păcatul din lume. Totuşi, adăugarea acestor cuvinte face ca afirmaţia să fie în acord cu învăţătura biblică, şi anume că Hristos a murit ca să îndepărteze păcatele întregii lumi (vezi Ioan 1,29; Evrei 2,9; 2 Petru 3,9). Păcatele tuturor oamenilor, ale fiecărui bărbat, femeie sau copil, au fost aşezate asupra Mântuitorului. Totuşi, asta nu înseamnă mântuire universală, deoarece Biblia spune clar că mântuirea ne aparţine numai când o primim individual.