2:19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.
Ei au ieşit din mijlocul nostru. Sau ,,ei s-au depărtat de noi”. Dezertarea învăţătorilor mincinoşi din v. 18 avusese deja loc. Cititorilor nu trebuia să li se vorbească despre împrejurările apostaziei, pentru că ei le cunoşteau. Nu se ştie dacă antihriştii şi adepţii lor s-au retras de bunăvoie din biserică sau dacă au fost excluşi. E clar însă că la început aceşti învăţători mincinoşi fuseseră creştini.
Nu erau dintre ai noştri. [,,Nu erau dintre noi”, KJV]. Ei nu experimentaseră o adevărată pocăinţă şi nu aparţinuseră niciodată cu totul bisericii. Fără îndoială însă că erau convinşi că învăţăturile lor mincinoase cu privire la natura lui Hristos erau adevărate.
Ar fi rămas. [,,Ar fi continuat”, KJV]. Gr. meno, ,,a rămâne”, un cuvânt pe care Ioan îl foloseşte frecvent (vezi comentariul de la v. 6). Dacă membrii care plecaseră din biserică i-ar fi aparţinut cu adevărat acesteia, atunci ei ar fi rămas în ea şi s-ar fi împărtăşit cu spiritul ei. Plecarea lor dovedea fragilitatea legăturii lor cu Hristos şi cu biserica.
Să se arate. [,,Ca să se manifeste”, KJV]. Câtă vreme învăţătorii mincinoşi erau în biserică, nu era uşor pentru credincioşi să depisteze adevăratul lor caracter. Dar când au părăsit biserica, erezia lor a ieşit la iveală şi a devenit evident faptul că ei nu Îi aparţinuseră niciodată cu adevărat lui Hristos.
Nu toţi sunt dintre ai noştri. Mai degrabă ,,ei toţi nu erau dintre noi”. Din versiunea greacă reiese clar că în inima lor nici unul dintre apostaţi nu aparţinuseră bisericii. Bazându-se pe această declaraţie a lui Ioan unii au tras concluzia că ei fuseseră predestinaţi să fie pierduţi şi că nici un creştin adevărat nu poate cădea din har. Totuşi Ioan îi avertizează pe cititori cu privire la primejdiile care asaltează cărarea creştinului (v. 15–17), având în vedere posibilitatea ca unii care aparţinuseră lui Hristos să poată cădea din cauza lor. Dacă se îndepărtează de biserică, acesta este rezultatul propriei lor alegeri (vezi comentariul de la Ioan 10,28), nu al vreunui decret divin irevocabil. Cu privire la predestinaţie în Biblie, vezi comentariul de la Ioan 3,17–21; Romani 8,29; Efeseni 1,4–6; compară cu 1 Petru 1,2.