2:14 V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.
V-am scris. Vezi comentariul de la v. 12.
Părinţilor. Compară cu v. 13. Cunoaşterea personală a Mântuitorului, care vine în urma unei experienţe îndelungate, este lucrul cel mai de seamă pe care Ioan îl poate atribui credincioşilor. Cei care L-au cunoscut Dumnezeu trebuie să-L fi cunoscut şi pe Fiul, singurul prin care poate fi cunoscut Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 1,18).
Sunteţi tari. Ioan se adresează acum celor tineri. În v. 13 apostolul vorbeşte de biruinţa lor asupra diavolului. Acum el descoperă factorul care i-a făcut capabili să câştige această biruinţă (compară cu Efeseni 6,10–18).
Cuvântul lui Dumnezeu. La prima vedere s-ar putea crede că Ioan se referă la Cuvântul întrupat (vezi comentariul de la Ioan 1,1–3; 1 Ioan 1,1–3). Dar este clar că aici el se gândeşte la Cuvântul scris, Sfintele Scripturi, care poate ,,să rămână”, sau să fie ascuns, în inimă (Ioan 15,7; Psalmi 119,11).
Cuvântul lui Dumnezeu, păstrat în inimă, îl inspiră şi îl înarmează pe ostaşul crucii să lupte lupta cea bună (vezi comentariul de la Efeseni 6,17). El descoperă starea decăzută a omului, viclenia şi răutatea lui Satana, puterea mântuitoare a lui Hristos, exercitată prin Duhul Sfânt, înălţimea la care oamenii pot să ajungă prin consacrare şi glorioasa răsplată a biruitorului. Mântuitorul Însuşi a folosit Cuvântul scris în lupta Sa cu ispititorul (Matei 4,1–11). Luptând ca om, Mântuitorul nu avea o armă mai puternică decât cuvintele pe care Duhul Sfânt le inspirase chiar pentru ocazii de felul acela (Matei 4,4.7.10). Numai când urmează exemplul lui Hristos, umplându-şi memoria cu preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu şi urmându-i sfatul, pot creştinii câştiga biruinţa
asupra egoismului şi a păcatului.
Biruit. Ca şi la părinţi, Ioan repetă motivele laudei sale (compară cu v. 13).