2:13 Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
Vă scriu. Vezi comentariul de la v. 12.
Părinţilor. În Noul Testament aceasta este o formă neobişnuită de adresare. În Vechiul Testament acest cuvânt are adesea înţelesul de strămoşi (Genesa 15,15; 31,3; etc.) şi este folosit cu sensul acesta şi în Noul Testament (Faptele Apostolilor 3,13.22.25; etc.). ,,Părinţii” pot fi şi prezbiterii sau conducătorii bisericii (Faptele Apostolilor 7,2; 22,1). Aici se pare că Ioan se adresează bărbaţilor mai vârstnici, părinţi fizici sau nu, în contrast cu grupul ,,tinerilor”. Pe lângă faptul că erau înaintaţi în vârstă, ,,părinţii” s-ar putea să fi fost creştini de multă vreme, aşadar maturi din punct de vedere spiritual.
Fiindcă. Vezi comentariul de la v. 2.
Aţi cunoscut. Gr. ginosko (vezi comentariul de la v. 3). E foarte puţin probabil ca vreunul dintre cititorii lui Ioan să-L fi cunoscut personal pe Hristos, când trăia pe acest pământ, dar toţi fuseseră privilegiaţi să-L cunoască printr-o experienţă spirituală. Este privilegiul nostru să ne bucurăm de aceeaşi convingere a părtăşiei cu Mântuitorul (vezi comentariul de la Filipeni 3,10). Toţi creştinii ar trebui să fie în stare să mărturisească împreună cu Pavel: ,,…ştiu în cine am crezut” (2 Timotei 1,12).
Cel ce este de la. Comparaţia cu cap. 1,1–3 dovedeşte că Ioan vorbeşte aici despre Fiul. La sfârşitul versetului, el declară despre toţi credincioşii că L-au cunoscut pe Tatăl.
Tinerilor. Ioan îi împarte pe destinatarii epistolei sale în două grupe: ,,părinţi” şi ,,tineri”. Cine nu face parte din prima grupă, aparţine celei de-a doua.
Biruit. Gr. nikao, ,,a birui”. Din cele 28 de ocazii când este folosit cuvântul nikao în Noul Testament, 6 sunt în această epistolă, iar 18 în alte scrieri ale lui Ioan. Ideea biruinţei creştine ocupă un loc de frunte în gândirea apostolului. Din versiunea greacă reiese că cei credincioşi biruiseră şi se bucurau acum de roadele biruinţei lor.
Pe cel rău. Adică pe diavolul (vezi comentariul de la Ioan 17,15). Credincioşii câştigaseră biruinţa nu doar asupra dorinţelor rele şi asupra deprinderilor păcătoase, ci şi asupra urii şi a ispitelor iscusite ale vrăjmaşului (vezi comentariul de la Matei 4,1). În această epocă de explozie a cunoştinţei şi de scepticism, puţini îşi dau seama de puterea celui rău şi a mulţimii lui de agenţi. Oamenilor le place să creadă că sunt stăpâni pe soarta lor şi uită că de când a păcătuit Adam, toţi au devenit sclavii celui rău. Singura scăpare din această robie este a folosi unica putere care le rămâne: puterea de a alege un alt Stăpân şi a-I supune Lui voinţa lor slabă. Hristos îi va elibera atunci din sclavia diavolului şi-i va conduce la bine (Romani 6,13–23).
V-am scris. [,,Vă scriu”, KJV]. Dovezile textuale favorizează verbul la trecut, ,,v-am scris”.
Copilaşilor. Gr. paidia, un cuvânt care nu transmite aceeaşi notă de afecţiune ca teknia (vezi comentariul de la v. 1), dar subliniază, în schimb, ideea subordonării şi a dependenţei şi sugerează nevoia de călăuzire. Fără îndoială că, la fel ca teknia, cuvântul îi include pe toţi credincioşii, bătrâni şi tineri (vezi comentariul de la v. 12).
Tatăl. Adică Dumnezeu. În v. 12 Ioan declară că păcatele credincioşilor au fost iertate, iar aici spune că ei Îl cunosc personal pe adevăratul Dumnezeu. În Evanghelia şi epistolele sale Ioan subliniază această cunoaştere, dându-şi seama că este esenţială pentru viaţa veşnică (vezi comentariul de la Ioan 17,3).