2:12 Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.
Vă scriu. De la probleme generale (cap. 1,4 la 2,11), apostolul trece la probleme specifice (cap. 2,12 şi mai departe). Însă întâi el îşi prezintă motivele pentru care le scrie unor grupe aparte. De patru ori zice: ,,vă scriu” (v. 12, 13) şi de două ori: ,,v-am scris” (v. 14). S-a discutat mult despre folosirea verbului la timpuri diferite. Unii cred că prin timpul trecut, ,,v-am scris”, Ioan se referă la Evanghelia sa. Dar nu există dovezi concludente că Evanghelia a fost scrisă înainte de epistolă (vezi Introducerea, cadrul istoric). Alţii cred că se face referire la o epistolă anterioară, acum pierdută. Alţii sugerează că apostolul schimbă timpul verbului doar pentru a evita repetarea monotonă. Dar Ioan, mai mult decât alţii scriitori ai Noului Testament, nu e speriat de o aparentă monotonie acolo unde o consideră ca o invenţie literară eficace, iar variaţiile sale sunt rareori lipsite de semnificaţie. Ţinând cont de asta, alţii sugerează că prin timpul prezent Ioan se referă la ceea ce este gata să scrie, iar prin trecut, la ceea ce deja a scris.
Copilaşilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la v. 1). Din restul versetului reiese clar că acest cuvânt îi include pe toţi membrii bisericii, bătrâni şi tineri. Soliile pentru anumite grupe de vârstă apar în v. 13, 14.
Fiindcă. Gr. hoti, ,,că” sau ,,pentru că”. Unii sunt pentru conjuncţia ,,că”, crezând că Ioan vrea să le reamintească cititorilor că păcatele lor sunt iertate. Deşi este posibilă o astfel de formulare, ea nu e acceptată în v. 13, 14, unde apare din nou hoti.
Sunt iertate. Adică ,,au fost iertate”. Timpul din limba greacă arată rezultatul continuu al iertării din trecut. Vezi comentariul de la cap. 1,9.
Pentru Numele Lui. Sau ,,datorită numelui Său [al lui Hristos]” (vezi comentariul de la Psalmi 31,3; Faptele Apostolilor 3,6.16; vezi şi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12). Dumnezeu iartă păcatul celui care se pocăieşte în ,,numele” lui Hristos, adică în virtutea puterii de a ierta, a caracterului şi a lucrării Sale. Deoarece cei cărora le scrie Ioan cunoşteau personal această putere a numelui Mântuitorului, apostolul se simte liber să discute cu ei adevăruri spirituale profunde. Iertarea le deschisese înainte o lume nouă, iar el îşi propune să îi ajute să o exploreze.