2:10 Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.
Cine iubeşte. Dumnezeu este iubire (cap. 4,8) şi lumină (cap. 1,5), şi înseamnă că cel care stăruie în iubirea de fraţi, în ciuda împrejurărilor care ar provoca ură, trăieşte împreună cu Dumnezeu şi aşadar rămână în lumina Lui.
În el. Sau ,,în ea”. Versiunea greacă permite ambele sensuri. Cuvintele ,,în el” s-ar referi la omul care-l iubeşte pe fratele său, în timp ce ,,în ea” s-ar referi la ,,lumină” (compară cu Ioan 11,9–10). Comparaţia cu 1 Ioan 2,11 poate da de înţeles că este vorba de ultima variantă. Dacă aşa stau lucrurile, atunci v. 10 constituie primul element al unei antiteze (lumina nu face pe nimeni să se poticnească), iar v. 11, al doilea (întunericul orbeşte ochii).
Prilej de poticnire. Gr. skandalon (vezi comentariul de la Matei 5,29; 16,23; 1 Corinteni 1,23).