1:3 deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.
Ce am văzut. Cuvintele acestea sunt repetate retoric (v. 1, 2) pentru a accentua ideea şi pentru a recapitula cele spuse mai înainte. Ţinând cont de poziţia lui Ioan împotriva formelor primare de gnosticism (vezi pp. 625, 626), accentul pe care îl pune asupra cunoaşterii lui Isus nu este deloc exagerat.
Vă vestim. [,,Vă declarăm”, KJV]. Vezi mai sus, la ,,vă vestim” (v. 2).
Părtăşie. Gr. koinonia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,42). Cuvântul sugerează reciprocitate în părtăşie, fie între părţi egale, cum ar fi între fraţi, fie între părţi inegale, cum ar fi între Dumnezeu şi noi (compară cu Faptele Apostolilor 2,42; 2 Corinteni 8,4; Galateni 2,9; Filipeni 2,1 etc.). În cazul acesta, apostolul doreşte ca cititorii să se bucure de aceleaşi binecuvântări spirituale de care se bucură el, printr-o cunoaştere a Tatălui şi a Fiului. Unul din obiectivele principale ale acestei epistole este ca şi alţii să aibă parte de această comuniune. Cuvântul ,,părtăşie” este unul din cuvintele cheie ale primului capitol. Cel care-L cunoaşte cu adevărat pe Hristos va dori întotdeauna ca şi alţii să aibă parte de această părtăşie binecuvântată. ,,Din momentul când un om vine la Hristos, se naşte în inima lui dorinţa de a face cunoscut şi altora ce Prieten scump a găsit el în Isus” (SC 78). Cei care lucrează în felul acesta vor contribui la răspunsul la rugăciunea Mântuitorului: ,,ca ei să fie una, cum şi Noi [Tatăl şi Fiul] suntem una” (Ioan 17,22).
Părtăşia noastră. Literal, ,,părtăşia, [aceea care este a] noastră”, adică felul nostru de părtăşie, părtăşia care exista între Ioan şi Dumnezeu. Creştinul devine o verigă între cer şi pământ. Pe de o parte caută să-L cunoască pe Dumnezeu prin Hristos şi pe de altă parte îi ajută pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, fiind astfel o verigă ce-i leagă pe Tatăl şi copiii Săi rătăciţi.
Fiul Său, Isus Hristos. Aici Ioan Îl identifică pe Cuvânt cu Hristos. Numele dublu, ,,Isus Hristos”, arată că Ioan ia în consideraţie umanitatea şi divinitatea Fiului (vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5; vezi şi comentariul de la 1 Ioan 3,23). Părtăşia cu Tatăl este posibilă numai prin Fiul, care este singurul calificat pentru a-L descoperi pe Dumnezeu oamenilor (vezi comentariul de la Ioan 1,18).