1:10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.
N-am păcătuit. Aceasta este a treia şi cea mai specifică pretenţie falsă la sfinţenie (vezi v. 6, 8). Versetul 6 vorbeşte despre pretenţia falsă a unora de a avea părtăşie cu Dumnezeu, deşi umblă în întuneric. Aceasta este o pretenţie uşoară, dar adesea greu de combătut. Versetul 8 vorbeşte de pretenţia de a nu avea nici un păcat, care e la fel de greu de dovedit sau de combătut. Aici însă Ioan dă de înţeles că unii pretind că nu au săvârşit nici un păcat. Dar o astfel de pretenţie este neadevărată, deoarece toţi au păcătuit (Romani 3,23). Întrucât epistola aceasta se adresează creştinilor care probabil şi-au dat seama de păcatele lor, este evident că Ioan se referă la comportamentul de după convertire.
Îl facem mincinos. Consecinţa pretenţiei de a nu fi păcătuit niciodată este scoasă în evidenţă după tiparul din v. 6, 8, unde rezultatele sunt exprimat atât pozitiv cât şi negativ, dar aici sunt folosite cuvinte mult mai dure. Pretenţia nefondată de a avea părtăşie cu Dumnezeu ne face mincinoşi (v. 6), pretenţia că nu avem păcat ne duce în rătăcire (v. 8), dar pretenţia de a nu fi păcătuit niciodată Îl face pe Dumnezeu mincinos. Nu înseamnă că această pretenţie poate să afecteze perfecţiunea divină, ci că dacă ea ar fi adevărată, ar contrazice declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Cuvântul Lui. Nu este vorba de Hristos, Cuvântul viu, ci de cuvântul lui Dumnezeu, scris sau oral, ca mijloc prin care este transmis adevărul Său (v. 8). Acest cuvânt este adevărul (Ioan 17,17) şi nu poate locui în aceia care contrazic afirmaţiile lui atât de clare. Dacă oamenii nu acceptă mărturia lui Dumnezeu, dacă tăgăduiesc starea lor, aşa cum o descrie El, atunci ei pun piedici Cuvântului Său şi acesta nu mai poate să locuiască în inima lor.
Cuvântul inspirat este mijlocul prin care Dumnezeu îi descoperă omului adevărata lui stare şi îl fereşte de la a se considera fără păcat. De aceea, fiecare creştin ar trebui să cerceteze cu sârguinţă Cuvântul. Adevărurile Bibliei ar trebui să fie memorate, şi în felul acesta mintea ar fi fortificată prin Cuvântul dătător de viaţă. Făgăduinţele lui preţioase vor oferi sprijin în vremurile de încercare şi de necaz, iar învăţătura lui cu privire la neprihănire ne va conduce la Mântuitorul şi ne va pregăti să primim caracterul Său sfânt (2 Timotei 3,16.17). Având în inimile noastre Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom mai păcătui de bunăvoie împotriva Lui (Psalmi 119,11), şi, cu toate acestea, nu vom putea pretinde că suntem sfinţi (compară cu GC 618, 619).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90
1–3AA 568; MH 461; 8T 321
1–77T 286
2 AA 544; COL 43; CT 435; DA 250; Ed 84
3 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90
5 Ev 284; GC 476; 1T 405; WM 79
5–73T 528
6–8SL 69
7 AH 207; CT 156; GC 74; GW 161; MB 115; MH 90; PK 320; TM 211, 517; 1T 409; 3T 361, 436, 464, 476; 4T 625; 5T 254; 8T 193; 9T 24
8 LS 84; SL 7, 51
8–10AA 562
9 9AA 552, 566; COL 158; DA 266, 806; MB 116; MH 123, 182, 229; SC 41; TM 147; 5T 641; WM 152