9:7 Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei?
Merge la război. Gr. strateuo ,,a servi ca oştean”, în timp de război sau de pace. Expresia e folosită cu privire la serviciul militar în general. Ostaşul îşi consacră viaţa serviciului militar în favoarea propriului său popor şi propriei sale ţări. E datoria sa să apere interesele celor care-l folosesc ca ostaş, chiar dându-şi viaţa dacă e necesar. Dar ostaşul pe bune dreptate aşteaptă ca aceia care l-au înscris la oaste să se îngrijească de toate cele necesare, lăsându-l cu totul liber să-şi consacre puterile lucrării ce i-a fost încredinţată. După cum e drept ca ostaşul din lume să-şi primească plata de la cei care îl folosesc, tot aşa e drept ca slujitorul Evangheliei să aştepte întreţinere din partea celor cărora le serveşte. Aceasta este prima ilustraţie.
Pe cheltuiala. Gr. opsonion ,,raţii militare”, ,,stipendiu”, ,,acordări”, ,,salarii”. Pe vremuri era obiceiul de a plăti soldaţilor parţial în raţii de carne, cereale sau fructe. Soldaţii nu aşteptau să fie obligaţi să-şi asigure propria hrană; aceasta era răspunderea celor care-l înscriau la oaste. În acelaşi fel, lucrătorul evanghelic nu trebuie să fie împovărat de necesitatea de a-şi devota timpul şi energia obţinerii propriei sale hrane şi a altor lucruri trebuincioase.
Vie. A doua ilustraţie este luată din domeniul agriculturii. Omul care sădeşte o vie nu aşteaptă ca munca lui să fie în zadar; el aşteaptă să se bucure de roadele viei. În acelaşi fel slujitorul Evangheliei îşi consacră timpul, munca şi talentele la înfiinţarea bisericii, care este via lui Dumnezeu, şi e drept ca el să primească întreţinerea de la ea (vezi Psa 80:8, 9; Isa 5:1–4; 27:2, 3).
Turmă. A treia ilustraţie întăreşte subiectul celor două precedente. Poate că ilustraţia cu biserica lui Dumnezeu ca o turmă de oi (Ioan 10:7-9, 11; Evr 13:20), şislujitorul Evangheliei ca un păstor (Efes 4:11; aici ,,păstori” înseamnă literal ,,păstor de oi”), se afla deja în circulaţie cu mult înaintea lui Pavel.
O învăţătură importantă care e dată de acest plan divin pentru susţinerea lucrării păstorilor nu ar trebui să fie trecută cu vederea. Inima firească e foarte egoistă; omul se străduieşte fără încetare să acumuleze bogăţie materială. Aranjamentul prin care biserica susţine pe aceia care o servesc în cele spirituale ajută pe membrii să biruiască tendinţa naturală a inimii spre egoism. El procură de asemenea o cale de a da exprimare practică aprecierii din partea lor a eforturilor depuse în favoarea lor de către lucrători. Chiar şi mai important, el este un mijloc de a exprima recunoştinţa lor faţă de Dumnezeu pentru iubirea şi grija Lui pentru ei, care e manifestată prin serviciile celor rânduiţi de El.