9:2 Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
Pecetea. Adică certificatul autenticităţii. Pavel declară emfatic că existenţa membrilor în biserica din Corint, chiar a acelora care puneau la îndoială dreptul lui de a fi numit apostol, era o confirmare absolută a pretenţiei lui că era apostol. Convertirea lor n-ar fi putut fi făcută de om. Ea era lucrarea lui Dumnezeu. Era dovada că Dumnezeu era cu servul Său şi că fusese cu adevărat trimis de El.
Dumnezeu foloseşte pe servul Său aşa cum un meseriaş iscusit foloseşte uneltele. Oamenii sunt mijloace în mâinile Sale pentru realizarea scopurilor Sale între oameni. După cum tâmplarul foloseşte diferite unelte pentru a face o frumoasă piesă de mobilier, iar articolul finit este recunoscut ca un produs al mâinilor sale, tot aşa Domnul foloseşte pe lucrătorii Săi de pe pământ pentru a fasona trofeele harului Său, bărbaţi şi femei pierduţi în păcat. Tâmplarul cunoaşte propriile Sale unelte şi le foloseşte cu iscusinţă; tot aşa Domnul cunoaşte pe servii Săi, şi sub conducerea Lui ei sunt făcuţi în stare să câştige oameni pentru împărăţie. Acest succes în câştigarea de oameni la Domnul arată primirea din partea Lui a serviciului lor şi statorniceşte statutul lor ca martori ai Săi.
Pentru alţii. Adică alţii, nu din Corint, care nu fuseseră convertiţi prin lucrarea lui Pavel. Aceştia s-ar fi putut îndoi că Pavel fusese trimis de Dumnezeu să predice Evanghelia, dar cu siguranţă fraţii săi din Corint nu puteau întreţine nici o îndoială de felul acesta. El lucrase printre ei multă vreme, şi ei avuseseră prilej bogat de a-l cunoaşte pe el şi de a vedea cât de cu succes fuseseră străduinţele lui. Ei aveau dovezi mai mult decât îndestulătoare că el fusese trimis să facă o mare lucrare pentru Dumnezeu.