9:25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.
Cei ce se luptă. [,,Se luptă să biruiască”, KJV; ,,Luptător la jocuri”, G. Gal.]. Gr. agonizomai, ,,a lupta”, ,,a se strădui”. Cuvântul nostru ,,a agoniza” vine de la agonizomai. Vezi Luc 13:24. Lupta pentru biruinţă la jocurile greceşti însemna mai mult decât de a face un efort spasmodic; era o luptă de la start până la încheiere, fără de relaxare pe cale.
Înfrânări. [,,E înfrânat” KJV; ,, Se înfrânează”, G. Gal.]. Gr. egkrateuomai, ,,a exercita stăpânire de sine”. Pentru a avea vreo nădejde de biruinţă la jocuri, un competitor atletic trebuie să fie în stare să-şi stăpânească dorinţele şi apetitul. Mai mult, el trebuie să fie în stare să facă trupul său să răspundă imediat la poruncile minţii sale, şi trebuie să fie în stare să înfrângă indolenţa şi lenea care atât de des necăjesc natura omenească. El trebuie să se abţină de la tot ceea ce stimulează, excită şi în cele din urmă slăbesc organismul, ca vinul, vieţuirea excitantă şi în lux, şi satisfacţiile libertine. El trebuie să câştige stăpânire de sine în toate lucrurile, nu numai în acelea care sunt precis dăunătoare, dar şi în folosirea lucrurilor care nu sunt dăunătore în ele însele. El trebuie să consume orice mâncare şi băutură cu strictă moderaţie, şi tot ce ar putea slăbi cumva corpul trebuie evitat.
Creştinul care se străduieşte să pună mâna pe premiul vieţii veşnice trebuie să se ţină de un program care seamănă în unele privinţe cu acela al luptătorului de la jocurile greceşti. Curajul, credinţa, perseverarea, lepădarea de sine şi sârguinţa sunt tot atât de necesare pentru acela care caută să fie socotit vrednic de a sta în cele din urmă înaintea Domnului, cum sunt pentru atleţii care se luptă pentru onoruri pământeşti de scurtă durată (cf. Mat 24:13; Luc 13:24; Filp 3:13–15; 1Tim 6:12; 2Tim 2:4, 5; 4:7; Evr 12:1–4; Iac 1:12; Apoc 2:10). În alergarea creştină, fiecare competitor care împlineşte cerinţele de exercitare poate primi premiul (vezi Apoc 2:10; 22:17). Deşi viaţa veşnică este cu totul un dar al lui Dumnezeu, e dată numai acelora care o caută şi se luptă pentru ea cu toată puterea lor (vezi Rom 2:7; Evr 3:6, 14).
Cunună. [,,Coroană”, KJV]. Gr. stephanos, ,,Ceea ce înconjoară” sau ,,aceea ce împrejmuieşte”, ,,o ramură”, sau ,,cunună”; adesea constând din frunze purtate ca un semn de victorie sau bucurie (vezi v. 24).
Care nu se poate veşteji. [,,nestricăcioasă”, KJV]. Ce diferenţă incalculabilă între răsplătirea unui biruitor la întrecerile greceşti, şi aceea a unui creştin biruitor! Cu câtă râvnă se străduiesc oamenii pentru succes trecător, şi la ce efort corporal şi chiar suferinţă sunt ei dispuşi să meargă pentru a fi socotiţi mari înaintea semenilor lor! Dacă ei sunt dispuşi să facă lucrul acesta pentru o coroană care se veştejeşte şi care piere curând, cu cât mai plină de râvnă şi mai stăruitoare ar trebui să fie strădania credincioşilor pentru coroana care nu se veştejeşte niciodată a vieţii veşnice! Din cauza intrării păcatului în lume, gândurile şi ideile oamenilor sunt pervertite şi Satana a izbutit să facă pe oameni să calce toate legile sănătăţii, aşa că ei trăiesc în general în aşa fel că grăbesc degenerarea lor corporală prin deprinderile lor de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca, de a dormi, de a lucra, de a se recrea şi de a gândi (vezi CH 18, 19).
Dumnezeu cere poporului Său să fie conştient de nevoia de reformă în lucrurile acestea şi să fie activ în practicarea unei stricte stăpâniri de sine în tot ce ţine de păstrarea sănătăţii. Omul nu are libertatea să-şi placă sieşi în materie de vieţuire sănătoasă; el a fost cumpărat de Dumnezeu, şi e sub obligaţia de a face tot ce-i stă în putere să-şi păstreze trupul în cea mai bună stare cu putinţă (vezi 1Cor 6:19, 20; 10:31). Creştinul care e stăpânit de iubire pentru Mântuitorul nu va îngădui apetitului şi pasiunilor sale să-l stăpânească, ci în toate va accepta sfatul pe care l-a dat Dumnezeu pentru vieţuirea sa mintală, fizică şi spirituală. Poftele trupului trebuie să fie supus puterilor superioare ale minţii, care la rândul lor trebuie să fie sub călăuzirea Duhului Sfânt (vezi Rom 6:12; 2T 380, 381). Alcoolul şi tutunul sunt lucruri cu care Satana a amăgit pe om ca să le folosească, sporind prin aceasta slăbiciunea sa fizică şi spirituală, şi împiedicându-l de a se califica pentru răsplată veşnică oferită tuturor celor care sunt dispuşi să fie cumpătaţi în toate lucrurile (vezi Prov 23:20, 21, 29-32; 1Cor 6:10; CH 125).
Cum poate nădăjdui cineva, indiferent cine ar fi, care refuză să părăsească deprinderi de o viaţă întreagă de rele satisfaceri de dorinţe, indiferent ce formă ar lua, să fie binecuvântat de Dumnezeu şi să primească o urare de bun venit în împărăţia slavei Sale? Singura cale sigură este de a reţine că trupul trebuie să fie păstrat în supunere în toate lucrurile totdeauna până la venirea lui Isus (vezi Psa 51:5; Rom 7:18, 23, 24; 8:13, 23; 1Cor 9:27; Filp 3:20, 21; Cols 3:5, 6). Binecuvântarea vieţii veşnice care e asemănată cu o coroană (Apoc 2:10), nu va fi acordată celor care văd această viaţă prezentă ca un timp de dedare la satisfacerea fiecărei dorinţe şi pofte ale firii nerenăscute. Dumnezeu va da viaţă veşnică numai celor care folosesc această viaţă ca un prilej de a câştiga biruinţa asupra orice ar deranja sănătatea mentală, fizică şi spirituală, demonstrând în felul acesta adevărata lor iubire şi ascultare de Mântuitorul, care a suferit atât de mult pentru ei (vezi Iac 1:12; 1Pet 5:4; Apoc 2:10; 3:10, 11; 7:14–17).