9:24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
Nu ştiţi? În v. 24-27 Pavel foloseşte binecunoscutele întreceri atletice care se desfăşurau periodic în Grecia şi în lumea elenistică pentru a ilustra subiectul discuţiei sale, şi anume, nevoia de a exercita tăgăduirea de sine pentru a promova mântuirea altora. În v. 26, 27 el aplică învăţătura la sine. Jocurile corintice erau probabil acelea la care făcea aluzie Pavel, ca acelea cu care locuitorii Corintului era mai familiarizaţi. Jocurile constau din alergare, box, trântă şi aruncarea discului. Pavel face aluzie la două, alergarea (v. 24, 25) şi lupta cu pumnii (v. 26, 27).
Locul de alergare. Numai o persoană putea izbuti să obţină victoria la jocuri, totuşi toţi cei care se angajau erau dispuşi să se supună la greutăţi şi la o antrenament aspru pentru a-şi spori şansa de asigurare a premiului. Premiul dat biruitorului consta dintr-o ramură de pin, de laur, măslin, pătrunjel sau frunze de măr.
Alergaţi ca să. [,,Aşa alergaţi”, KJV]. Toţi cei care se angajau în alegările greceşti depuneau cele mai bune eforturi pentru a câştiga premiul. Ei foloseau toată iscusinţa şi vigoarea pe care o acumulaseră ca rezultat al pregătirii lor intense. Nici unul din ei nu era indiferent, letargic sau fără grijă. Coroana vieţii veşnice este oferită tuturor, dar numai aceia care se supun la o pregătire strictă vor obţine premiul. Aceasta înseamnă că totdeauna creştinul va fi călăuzit în cuvânt, gând şi faptă de normele distinse aflate în Biblie, şi nu va fi stăpânit de dorinţele şi înclinaţiile propriei sale inimi. El va întreba la tot pasul călătoriei: ,,Ce ar face Isus? Felul acesta de purtare, planul acesta de lucru, sau forma aceasta de recreaţie va spori sau va scădea tăria mea spirituală?” Tot ce în vreun fel oarecare ar stânjeni progresul spiritual trebuie să fie lepădat; altminteri biruinţa nu e posibilă (vezi Evr 12:1, 2).