9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
Slab. Cei a căror pricepere a Evangheliei era limitată şi care puteau fi zdruncinaţi de lucruri care erau perfect legale în ele însele (vezi Rom 14:1). Când avea de-a face cu unii ca aceştia, Pavel nu se comporta în chip deliberat într-un fel care să trezească prejudecăţile lor şi să turbure mărginita lor înţelegere a adevărului. El nu i-a şocat prin neconformare la deprinderile lor în îmbrăcăminte, hrană şi chiar servicii religioase (vezi Fapte 16:1–3; Rom 14:1–3, 13, 15, 19–21; 1Cor 8:13). Această condescendenţă la punctul de vedere al fraţilor mai slabi ar fi putut să pară că e o slăbiciune din partea lui Pavel, dar era în realitate un semn că poseda o mare putere morală. Sigur în cunoştinţa sa experimentală a iubirii lui Isus, şi sigur de supremaţia singurului mare adevăr al mântuirii prin credinţa în Hristos, el îşi putea prea bine îngădui să placă celor slabi prin conformarea la particularităţile lor în lucruri care nu erau de însemnătate majoră, ca de pildă înfrânarea de la folosirea alimentelor care fuseseră jertfite idolilor (vezi cap. 8:4, 7-9).
Totul. [,,Toate lucrurile” KJV]. Polivalenţa lui Pavel l-a făcut în stare să practice o adaptare în toate privinţele la tot felul de oameni şi de condiţii în lucrurile acelea care în ele însele nu erau lucruri care să cuprindă principii imuabile. Totuşi, Pavel niciodată nu a făcut compromis cu principiul.
Să mântuiesc pe unii. Tot ce făcea Pavel, uşoara lui adaptare la anumita societate în care se găsea şi dispoziţia lui de a fi tolerant şi răbdător faţă de toţi oamenii, avea un singur obiectiv – mântuirea acelora care ar crede solia sa. El nu se exprima ca plănuind să mântuiască pe toţi, deoarece ştia că mulţi nu vor crede (Rom 9:27; 11:5). Prin felul său de adaptare, la obiceiurile, deprinderile şi părerile tuturor categoriilor de oameni pentru ca să poată mântui pe unii, Pavel a urmat de aproape modelul dat de Mântuitorul, cu privire la care profetul scria: ,,Trestia frântă n-o va zdrobi” (Isa 42:1-3). Adaptabilitatea este una din cele mai folositoare calificaţii pe care un deservent cultic poate să le cultive. Ea îl ajută să lucreze aşa cum a lucrat Hristos; în căminul celor săraci şi ignoranţi, în piaţă printre negustori şi financiari, la praznicele şi la mesele celor bogaţi, şi în convorbire cu cei înţelepţi. El va fi dispus să meargă oriunde şi să folosească orice metodă e mai corespunzătoare pentru ca să câştige pe oameni pentru împărăţia veşnică de slavă şi de pace a lui Dumnezeu (vezi MH 23-25; GW 118, 119).