9:20 Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;
Ca un iudeu. Aici şi în v. 21, 22 Pavel afirmă mai în amănunt purtarea la care el se referă în
v. 19. El se purtase în felul acesta printre toate clasele poporului. El făcuse considerabilă lucrarea de predicare la iudei, şi abordarea lor din partea lui era din punct de vedere al unuia dintre ai lor (vezi Fapte 13:14, 17-35; 17:1-3; 28:17-20). Nu numai că Pavel adapta predica sa la iudei, reiese şi că el se conforma la obiceiurile lor când nu era vorba de principii (vezi Fapte 16:3; 18:18, 21:21-26; 23:1-6). El era bine versat în felul de purtare al iudeilor, fiind el însuşi un fost fariseu şi membru al Sinedriului (vezi Fapte 23:6; 26:5; Filp 3:5; AA 102). Această cunoaştere a iudaismului a fost pusă la o bună întrebuinţare de Pavel, atât în eforturile lui de evanghelizare printre concetăţenii săi, cât şi în propria lui apărare care putea face lucrul acesta cu o bună conştiinţă. El nu i-a ofensat zadarnic, ci s-a străduit să folosească familiarizarea sa cu credinţele şi obiceiurile lor într-un fel care îi făcea mai uşor de condus la Evanghelia. Întregul lui scop în conformarea lui la filozofia lor de viaţă, atât de mult cât era cu putinţă, era de a-i conduce la Mântuitorul.
Ca şi când aş fi sub Lege. [,,Ca sub Lege”, KJV; ,,Ca unul de sub Lege” G. Gal.]. Comentatorii variază în înţelegerea acestei expresii. Unii spun că prima grupă numită de Pavel în acest verset sunt iudeii ca naţiune; şi ,,cei ce sunt sub lege” sunt iudeii consideraţi în legătură cu religia lor. Alţii susţin că ,,iudeii” înseamnă cei care sunt aşa prin origine, adică după trup, şi ,,cei ce sunt sub Lege” sunt prozeliţi la iudaism dintre neamuri. Iarăşi alţii gândesc că ,,cei ce sunt sub Lege” se referă la iudeii stricţi, sau fariseii. O altă explicaţie este că cele două grupe sunt identice, că Pavel foloseşte metoda literară a paralelismului pentru accent şi ca pregătire pentru expresia corespunzătoare ,,cei ce sunt fără Lege” (v. 21). Un alt comentator sugerează că s-ar putea referi la aceia care credeau că mântuirea se obţine prin ţinerea Legii, ca de pildă acei convertiţi la creştinism de la iudaism care considerau că erau încă obligaţi să se conformeze la toate obligaţiile ritualiste ale legii lui Moise pentru ca să primească aprobarea lui Dumnezeu (vezi Fapte 15:1; 21:20-26). În ce priveşte înţelesul expresiei ,,sub Lege” vezi Rom 6:14.
Pavel nu călca legile iudeilor, fără ca aceasta să fie necesar. El nu-i mustra pentru că respectau legea lui Moise, şi nici nu refuza de a se conforma la legea aceea când putea face lucrul acesta fără de a face compromis cu principiul. El era atât de atent în privinţa aceasta încât putea spune, când era acuzat de conducătorii iudei, că ţinuse legile şi obiceiurile iudeilor (vezi Fapte 25:8; 28:17).
Să câştig. [,,Să-i câştig”, KJV]. Pavel nu credea că conformarea la legile ceremoniale şi la rânduielile rituale era necesară pentru creştini, dar era plin de râvnă de a face totul cu putinţă pentru a crea o impresie favorabilă şi să fie într-o poziţie mai bună de a convinge pe ,,cei ce sunt sub Lege” cu privire la adevărul Evangheliei (vezi Fapte 15:24-29), şi în felul acesta să-i câştige.