9:17 Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
De bunăvoie. Gr. hekon, ,,râvnitor”, ,,din îndemn personal”, ,,din hotărâre personală”. Pavel nu vrea să spună că îşi făcea lucrarea de silă sau fără de bunăvoinţă, ci că chemarea lui nu era rezultatul propriei sale plănuiri originare pentru o carieră a vieţii (vezi v. 16).
O răsplată. Nu e cu totul clar ce vrea Pavel să spună. Poate că apostolul vrea să spună că dacă ar fi fost într-o lucrare de predicare a Evangheliei aşa cum erau alţii învăţători, el ar fi primit o răsplată aşa cum pare că făceau ei (v. 14). Aceasta nu e răsplata pe care o căuta el (vezi v. 18).
De silă. [,,Împotriva voii mele”, KJV]. Gr. akon cu înţeles contrar lui hekon (vezi mai sus sub ,,de bunăvoie”), de unde, în context, însemnând nu cu propria sa hotărâre. El a fost chemat la lucrarea când avea alte planuri în gând. În felul acesta faptul că predica Evanghelia nu era temei de laudă.
Isprăvnicie. [,,Dispensaţiune”, KJV; ,,Dregătorie”, G. Gal.]. Gr. oikonomia, ,,isprăvnicie”, ,,însărcinare”. Lui Pavel i se încredinţase o isprăvnicie. Pe vremea lui Pavel ispravnicii erau adesea sclavi aleşi dintre robii de casă şi însărcinat cu grija bunurilor gospodăriei (vezi Luc 12:42, 43). Nu e ideea aici de degradare a lucrării de slujitor creştin al altarului la nivelul unei slujiri servile. Cuvântul e folosit pentru a ilustra felul numirii lui Pavel ca apostol.
Pavel nu vrea să spună că nu predica Evanghelia pentru vreun alt motiv decât acela al simplei constrângeri, deoarece avea povara pusă asupra lui, sau în aşa fel că voinţa lui nu era de acord cu aceea ce făcea. Odată ce primise însărcinarea, el acceptase voios răspunderea ca un ispravnic şi s-a hotărât să-şi proslăvească slujba. El a văzut de bine să facă lucrul acesta, renunţând la compensaţia materială legitimă rânduită de Domnul pentru slujitorii Evangheliei (vezi Luc 10:7; 1Cor 9:13, 14). Aceasta însemna că el urma să renunţe la conforturile şi la înlesnirile de care s-ar fi putut bucura în mod legal, şi că urma să se supună la greutăţi şi trudă pentru propria sa întreţinere în timp ce predica Evanghelia. Purtarea de felul acesta era o demonstrare că inima sa era în lucrarea sa şi că el cu adevărat se bucura de ea şi o iubea.