Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / 1 Corinteni

1 Corinteni 9:11


9:11 Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

Semănat. Comparaţia cu semănatul este folosită în Biblie pentru a denota predicarea Evangheliei şi distribuirea marilor nădejdi şi privilegii care sunt oferite prin credinţă în Hristos (vezi Mat 13:3, 19-23; Ioan 4:38). Caracterul potrivit al acestei figuri e văzut când se reţine că acela care seamănă grăuntele pe un teren, le împrăştie pe tot câmpul. Tot aşa slujitorul Evangheliei predică Cuvântul lui Dumnezeu la tot felul de oameni în orice stare. El predică la toţi cei care ascultă, fără de a şti cine va răspunde favorabil şi cine se va dovedi a fi ca terenul pietros şi cărarea bătătorită din parabola cu semănătorul (vezi Mat 13:4, 5). E datoria lui de a semăna sămânţa, lăsând Duhul lui Dumnezeu să o ducă la rodire (vezi Ecl 11:6; Mar 4:26-28).

Bunurile duhovniceşti. [,,Lucrurile spirituale”, KJV]. Lucrătorul creştin distribuie binecuvântări de o valoare infinit mai mare decât întreţinerea materială pe care o primeşte. El proclamă Evanghelia cu toate binecuvântările şi mângâierile ei. El face cunoscut oamenilor pe Dumnezeu, cu planul de mântuire şi nădejdea cerului. El călăuzeşte pe oameni pe calea mângâierii şi a păcii; sub conducerea Duhului Sfânt, el ridică oameni din decăderea idolatriei şi de la închinarea la dumnezei mincinoşi, la bucuria părtăşiei cu viul Dumnezeu; pe scurt, el, ca ambasador al lui Hristos, invită pe oameni să primească acea cunoştinţă care le va aduce viaţa veşnică (vezi Ioan 17:3; 2Cor 5:20). El pune înaintea oamenilor comori de valoare veşnică, în comparaţie cu care toate bogăţiile pământului se sting în uitare (vezi Isa 55:2; Mat 13:44-46; Apoc 3:17, 18; 21:3, 4, 7; 22:14).

Mare lucru. Pretenţia la întreţinere materială pare puternic îndreptăţită din faptul că compensaţia la care lucrătorii sunt îndreptăţiţi cuprinde ceva mult superior faţă de ceea ce ei dau. Nu numai că e un lucru foarte mic pentru comunitatea creştină să servească pe slujitor ,,în cele fieşti”; e datoria lor voioasă, prin care ei pot să demonstreze parţial aprecierea lor cu privire la ceea ce Domnul a făcut pentru ei (vezi Rom 15:27).