8:9 Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
Luaţi seama. Cunoaşterea adevărului cu privire la faptul că idolul nu este nimic nu constituie în sine o scuză nelimitată pentru exercitarea privilegiului de satisfacerea poftelor fără a se ţine seama de influenţa faptelor cuiva asupra altora.
Nu cumva. Trebuie să se aibă grijă ca nu cumva purtarea unora care înţeleg pe deplin subiectul să conducă pe alţii, mai puţin cunoscători în materie, pe căi greşite. Acesta este un principiu general al purtării creştine, practica regulii de aur în lucruri care sunt de mică importanţă.
Slobozenie. . Gr. exousia, ,,drept”, sau ,,autoritate”, adică, de a mânca alimente care au fost jertfite idolilor. E adesea adevărat că un creştin are dreptul sau libertatea de a face un anumit lucru, dar nu este înţelept, sau bine faţă de alţii de a exercita acel drept (vezi cap. 6:12; cf. cap. 10:23).
Piatră de poticnire. Adică, ceva ce face pe un altul să cadă de pe cărarea adevărului, şi prin aceasta să păcătuiască. Era primejdia ca aceia a căror conştiinţă nu era tulburată de faptul consumării de mâncăruri jertfite idolilor să facă pe alţii să păcătuiască trezind în ei o înclinaţie de a se deda la o purtare care era în conflict cu scrupulele lor de conştiinţă (vezi Mat 18:6-9; Rom 14:13, 20).
Slabi. Vezi 1Cor 8:7; cf. cele de la Rom 14:1. Credinciosul trebuie să-şi aducă totdeauna aminte că e păzitorul fratelui său. E datoria lui de a trăi de aşa manieră ca nici un cuvânt sau nici o faptă de a lui să nu facă dificil pentru un altul să trăiască în armonie cu voia lui Dumnezeu. Convenienţa şi înclinaţia personală nu trebuie să fie cea dintâi consideraţie; trebuia să se ia aminte la efectul actelor sale asupra altora.