8:5 Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi dumnezei şi mulţi domni),
Numiţi ,,dumnezei”. Păgânii cred în fiinţe imaginare pe care le numesc dumnezei, şi li se închină, dar de fapt ei nu sunt dumnezei; ei nici măcar nu există (vezi v. 4). Lipsit de descoperirea inspirată pe care creştinul o posedă în Biblie, păgânul nu cunoaşte că nu e decât un singur Dumnezeu, care este Creatorul, şi în necunoştinţa sa el atribuie calităţi divine la multe lucruri atât imaginare cât şi reale. Popoarele păgâne zeifică soarele, luna, stelele, focul, apa, pământul, anumite animale şi păsări, ca şi fiinţe mitologice, Apolo, Jupiter, Venus, Bahus, etc. Pavel afirmă aici că deşi sunt reprezentări de lucrări din cer şi de pe pământ pe care păgânii îi numesc dumnezei, ele nu au putere divină. Dar din cauză că credinciosul în Biblie dispreţuieşte ideea că aceşti dumnezei sunt reali, el nu susţine că nu sunt fiinţe supranaturale care pot afecta destinul omenesc. Satana şi îngerii săi au putere de a se manifesta faţă de oameni în diferite feluri (vezi 2Cor 11:13-15). Prin puterea aceasta diavolul este în stare să înşele şi să înrobească milioane de oameni în cultul unor dumnezei falşi.
,,Dumnezei”...”domni”. Păgânul credea că cerul şi pământul erau populate de dumnezei şi de domni de multe ranguri şi puteri diferite. Dar ei erau numai divinităţi imaginare.