8:1 În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.
În ce priveşte. Versetul acesta introduce un alt subiect asupra căruia biserica corinteană ceruse sfat de la Pavel, şi anume oportunitatea de a consuma hrană care fusese adusă de închinătorii păgâni idolilor lor. Când animalele erau sacrificate zeilor în temple păgâne, parte din animal era dată preotului oficiant, care vindea carnea. Parte din carnea aceasta ajungea în pieţele publice. În felul acesta se ridicau două întrebări: Era cuvenit să se cumpere astfel de alimente din pieţele publice şi să se consume, şi era bine ca să se consume astfel de hrană când se făceau vizite la un prieten păgân? În ce priveşte poziţia luată de Conciliul din Ierusalim asupra cărnurilor jertfite idolilor vezi Fapte 15:20.
Toţi avem cunoştinţă. Poate că corintenii se făliseră cu aceasta în scrisoarea lor cu întrebări (vezi cap. 7:1). Credincioşii din Corint îşi dădeau seama de adevărata natură a idolilor, că n-aveau nici o însemnătate (cap. 8:4).
Îngâmfă. Adică, duce la mândrie şi la o idee exagerată cu privire la propria părere, şi la fapte lipsite de iubire faţă de alţii.
Dragostea. Gr. agape,,,iubire” în forma ei cea mai înaltă, nu atracţia senzuală sau biologică, ci iubirea întemeiată pe principiu, iubire ca un adevărat interes faţă de semen din cauza valorii lui pentru Dumnezeu ca o fiinţă pentru care a murit Hristos (vezi Mat 5:43). O astfel de iubire nu se ,,îngâmfă” (1Cor 13:4). Ea mai degrabă zideşte decât să dărâme; de aceea caută fără încetare să facă lucrurile acelea care vor ajuta pe alţii (vezi cap. 13). Cunoştinţa singură e neîndestulătoare pentru acţiunea creştină. Lucrul acesta se demonstrează în partidele şi cearta ce se găseau în biserică, drept urmare a aşa numitei lor înţelepciuni (vezi cap. 1:11, 12; 3:3, 4).
Pavel le-a reamintit că nu era lucru sigur de a se rezema pe o călăuză atât de defectuoasă ca înţelepciunea omenească. Dacă inima nu e în bune legături cu Dumnezeu, cunoştinţa sau ştiinţa singură umple pe om de mândrie şi-l umflă de încredere zadarnică în propriile sale puteri. Ea adesea îl îndepărtează de adevărata religie şi-i zăpăceşte mintea (vezi cap. 1:20-21). Soluţia problemei cu privire la carnea jertfită idolilor nu trebuie să fie bazată numai pe cunoştinţă abstractă, ci pe cerinţele adevăratei iubiri pentru alţii. Ea va găsi cea mai mare preocupare ca fiind consideraţia cu privire la ceea ce contribuie cel mai bine la pacea, curăţenia, fericirea şi mântuirea semenului. Iubirea aceasta este soluţia oricărei probleme doctrinale, morale şi sociale.