7:29 Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea;
Vremea. Gr. kairos, un punct sau o perioadă de timp anume (vezi Rom. 13:11). Domnul Însuşi îndemna pe credincioşi să trăiască în aşteptarea celei de-a doua veniri a Lui şi a sfârşitului lumii (vezi Mat. 24:42, 44; 25:13; Mar. 13:32–37). Învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor Lui arată că marea ocupaţie a vieţii este pregătirea pentru un cămin în împărăţia slavei veşnice a lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:19–21, 33; 10:38, 39; Mar. 10:21). Timpul în care poate fi făcută această pregătire a fost întotdeauna prezentat ca scurt (vezi Rom. 13:11). Pentru noi astăzi, judecata de cercetare se apropie repede de încheiere şi când se va fi sfârşit, va fi pentru veşnicie, prea târziu pentru a obţine
o pregătire pentru cer. De aceea toţi trebuie să se asigure de acceptarea lor drept candidaţi pentru împărăţia slavei (vezi Isa. 55:6, 7; Dan. 8:14; 9:24–27; Rom. 9:28; 2 Cor. 6:2; Evr. 3:13; 2Pet. 1:10; Apoc. 22:10–12). Toţi ar trebui să trăiască într-o comuniune atât de strânsă cu cerul, încât, indiferent când vine chemarea de a depune grijile acestei vieţi, să nu fie luaţi pe neaşteptate (vezi Mar. 13:35–37; Luc. 18:1; 21:34–36; 1Tes. 5:1–6,17, 22, 23). Creştinul care e treaz faţă de acest fapt grozav că trebuie să fie pururea gata să întâmpine pe Dumnezeu, nu-şi va îndrepta inima spre lucruri pământeşti. El va fi întotdeauna conştient de incertitudinea vieţii şi de natura temporară, trecătoare a acestei lumi şi va trăi într-o stare de continuă promptitudine pentru venirea Domnului (vezi Col. 3:1,2).
Pentru ca. [Rămâne, KJV; Aşa încât, G. Galaction.] În vederea scurtimii timpului disponibil pentru oameni ca să se pregătească pentru veşnicie – în cel mai bun caz, timpul nu e mai lung ca scurta durată a vieţii – creştinii nu se vor lega prea tare de legături şi posesiuni pământeşti. Ei nu vor îngădui ca nimic, nici chiar legăturile de familie, să stea în calea hotărârii lor de a fi gata pentru cer.
Ca şi cum n-ar avea. Argumentul anterior duce la concluzia că nici o altă alegere nu este lăsată pentru cei care au soţii, decât ca ei să refuze de a îngădui ca situaţia de căsătorit să ducă la uitarea obligaţiei de a fi în legătură cu Cerul totdeauna. Cu alte cuvinte, grijile, răspunderile şi plăcerile căsătoriei trebuie să fie făcute secundare faţă de marele obiectiv al vieţii, care este comuniunea constantă cu Domnul şi promptitudine plină de râvnă pentru venirea Lui. Versetul acesta scoate în evidenţă adevărul că în toate împrejurările şi în toate timpurile, iubirea pentru Dumnezeu şi ascultarea cerinţele Lui trebuie să aibă deplină prioritate în viaţa credinciosului (vezi Deu. 6:5; 10:12; Ecl. 12:13; Mat. 22:37, 38). Versetul acesta nu trebuie să fie înţeles ca învăţând vreo lipsă de afecţiune şi de amabilitate în legătura de căsătorie sau ca o contrazicere a instrucţiunii specifice cuprinsă în versetul de început la acestui capitol.