7:19 Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Tăierea împrejur nu este nimic. Nici supunerea la ritualul iudaic al circumciderii, nici neglijarea de a face aşa ceva nu putea să afecteze legătura unei persoane cu Dumnezeu, prin credinţa în Isus. Accentul este pus aici pe adevărul că ceremoniile şi ritualurile exterioare sunt fără valoare, când sunt lipsite de credinţa în Hristos (vezi Gal. 5:6; 6:15). Copilul nou-născut al lui Dumnezeu este acceptat de El nu datorită unor fapte pe care el le-ar putea săvârşi, ci datorită credinţei sale în marea lucrare săvârşită pentru el, de Hristos, pe cruce (vezi Ioan 3:16; Rom. 4:5; Efes. 2:8, 9). Avraam, despre a cărui credinţă se vorbeşte ca fiind o pildă pentru toţi cei care cred în Hristos, e numit părintele tuturor celor care exercită o credinţă asemănătoare în Isus, fie că sunt sau nu circumcişi (vezi Rom. 4:9,11,12).
Ci ţinerea. Comparaţi Gal 5.6; 6:15. Ideea este că ceea ce are importanţă e ţinerea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu apreciază religia cuiva după ţinerea din partea acestuia a ceremoniilor rituale, ci după legătura lui cu principiile legii divine (vezi Ecl. 12:13; Ioan 14:15, 21, 23; 15:10; 1Ioan 2:4–6). Un om poate să ţină poruncile, fie că este sau nu este circumcis.