7:14 Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.
Sfinţit. Gr. hagiazo, ,,a sfinţi”. Fondul acestei enunţări e fără îndoială temerea din inima unor credincioşi ai căror soţi nu erau creştini, că ar rezulta întinare sau murdărie din rămânerea în legătură intimă de căsătorie cu necredincioşii. Pavel nu vrea să spună că soţul necredincios sau soţia necredincioasă s-ar face sfinţi sau ar fi convertiţi la creştinism, numai prin continuarea convieţuirii matrimoniale cu un creştin, sau că necredinciosul ar ajunge ca treptat să fie înclinat faţă de creştinism, observând efectul lui asupra tovarăşului său. Lucrul acesta el îl tratează mai târziu (vezi vers. 16). El vorbeşte aici despre o stare care exista de îndată ce o parte a căsătoriei devenea creştin, nu de ceva care urma să se dezvolte în viitor. ,,Sfinţit”, deci, descrie doar starea care nu întinează. Partenerul care nu crede e sfinţit în legătură cu chestiunea oportunităţii ca păgânii şi creştinii să trăiască laolaltă în căsătorie. Dacă căsătoria este legală şi e recunoscută ca atare de biserică, cei doi sunt prin legătura căsătoriei, un trup şi sunt indisolubil uniţi (vezi Gen. 2:24; Mat. 19:5, 6; Efes. 5:31). Acesta fiind cazul, e potrivit ca ei să trăiască laolaltă. Nu e nevoie de divorţ.
Copiii... ar fi necuraţi. Adică născuţi dintr-o căsătorie nesfântă şi astfel, într-un anumit sens, nelegitimi. Dacă ar fi recomandat divorţul, pe temeiul faptului că unul dintre soţi era păgân, s-ar fi lăsat a se înţelege că o astfel de căsătorie ar fi fost nelalocul ei. Corintenii înşişi nu credeau că copiii din căsătoriile mixte erau nelegitimi, deci chiar după propriile lor idei, căsătoria trebuia să fie legitimă.
Acum sunt sfinţi. Adică în acelaşi fel cum soţul necredincios e sfinţit de soţia credincioasă. Ei sunt sfinţi în sensul că sunt născuţi dintr-o legătură sfinţită.