7:12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
Celorlalţi. Datoriile persoanelor necăsătorite din biserică au fost tratate mai ales în legătură cu întrebarea dacă e bine sau recomandabil ca cineva să se căsătorească (vezi vers. 1-9). La fel, porunca Domnului cu privire la credincioşii căsătoriţi a fost clar enunţată, cum şi cu privire la ce poziţie să ia faţă de problema separării şi a divorţului (vezi vers. 10,11). Acum, discuţia trece la cazuri în care o parte e creştină, iar cealaltă nu e. Se pune întrebarea: ar fi recomandabilă şi oportună o separare voluntară în astfel de împrejurări? Soţul sau soţia credincioasă poate că nu ar dori să rămână în contact intim cu un soţ păgân. Se dă sfat pentru un asemenea caz.
Nu Domnul. Domnul Hristos a dat instrucţiune cu privire la natura de nedesfăcut şi sacră a legăturii căsătoriei (vezi Mat. 19:4-6,9). Pavel se ocupă aici de cazuri cu privire la care nu fusese dată învăţătură explicită de Isus, de unde expresia ,,zic eu, nu Domnul”. El era inspirat de Duhul Sfânt la darea sfatului care urmează, dar nu şi-a întemeiat cuvintele pe nici o enunţare relatată anterior, pe care o făcuse Isus (cf. cele de la 1Cor. 7:10).
Despartă de ea. Puteau să fie cazuri în care o soţie necreştină ar fi fost atât de potrivnică Evanghelie şi atât de violentă în împotrivirea ei, încât nu dorea să trăiască cu soţul ei creştin. În astfel de cazuri, soţul nu putea să prevină separarea. Dacă, dimpotrivă, soţia necredincioasă dorea să rămână cu soţul ei credincios, el nu avea libertatea să caute o separare. Unicul efect al convertirii uneia dintre părţi urma să-l facă pe el sau pe ea mai gingaş, mai amabil, mai plin de iubire şi mai sincer decât înainte. O căsătorie cu un necredincios trebuie să fie considerată tot atât de obligatorie pentru un credincios, atâta vreme cât necredinciosul nu se separă de bunăvoie de soţul său credincios şi nu contractează o nouă căsătorie.