6:6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
Un frate se duce la judecată. Vezi vers. 1. Era destul de rău ca fraţii să se certe până acolo încât să nu poată fi împăcaţi unul cu altul şi să fie nevoie să ducă neînţelegerile lor înaintea unui tribunal, dar era încă şi mai rău să meargă la un tribunal alcătuit din ,,necredincioşi”. Aceasta era o demonstrare izbitoare a pierderii din vedere din partea credincioşilor a viziunii înaltei şi sfintei lor chemări ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, Creatorul universului (vezi Evr. 3:1; 1Ioan 3:1,2). Ei îngăduiau ca vechea lor inimă păcătoasă şi nerenăscută să se afirme şi să ceară compensaţii pentru injurii aduse eului, în loc să înalţe pe Hristos, uitând neînţelegerile lor şi acoperind totul cu iubire tăcută (vezi Prov. 10:12; 17:9; 1 Cor. 13:4; 1 Peter 4:8).
Necredincioşilor. Gr. apistoi, literal ,,unii fără credinţă”. În vers. 1 sunt numiţi ,,nelegiuiţi” [,,nedrepţi”]. Aceia care nu au credinţă în singurul Dumnezeu adevărat şi care, datorită lipsei lor de cunoaştere de Dumnezeu şi de principiile împărăţiei Lui, nu înţeleg şi nu practică dreptatea, nu sunt persoane corespunzătoare pentru a rezolva neînţelegerile dintre fraţii creştini. De aceea este de neiertat ca credincioşii să expună motivele lor de nemulţumire înaintea ,,necredincioşilor”. Principiul acesta e tot atât de aplicabil astăzi, ca şi pe vremea lui Pavel. E totdeauna o ruşine ca poporul lui Dumnezeu să se abată de la planul divin pentru aranjarea neînţelegerilor lor şi să caute îndrumare de la necredincioşi (vezi 5T 242, 243).