Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / 1 Corinteni

1 Corinteni 6:1


6:1 Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

Are vreo neînţelegere. [Având ceva, KJV; Pică având, Nitz.] Câtă vreme suntem în lumea aceasta păcătoasă, vor fi deosebiri de păreri între oameni, chiar şi în biserica lui Dumnezeu. Lucrul acesta nu poate fi evitat dar trebuie să se exercite grijă la alegerea metodei celei bune pentru rezolvarea lor şi în manifestarea spiritului cuvenit când se caută o astfel de rezolvare. Existenţa unor serioase deosebiri de păreri în biserică arată lipsa acelui duh de unire şi iubire pentru care S-a rugat Hristos, cu puţin timp înainte de răstignirea Sa (vezi Ioan 17:11-26).

Cu altul. [Contra altuia, KJV; Nitz.] Evident răspunderea pentru aducerea chestiunii înaintea necredincioşilor revine pârâşului. El are privilegiul de a alege tribunalul înaintea căruia urmează să fie cercetat cazul său. ,,Altul” aici se referă la un alt credincios. N-ar fi practic de a aduce pe necredincioşi înaintea bisericii pentru judecată. Tratarea aceasta se ocupă de dificultăţi între membrii bisericii.

Îndrăzneşte el. [Îndrăzneşte vreunul dintre voi, KJV; Îndrăzneşte cineva, Nitz.] Pavel se ocupă acum cu o altă greşeală serioasă din biserică, aceea ca membrii bisericii să se ducă la judecată înaintea judecătorilor păgâni, în loc de a rezolva neînţelegerile lor între ei. O astfel de purtare era contrarie învăţăturilor lui Hristos (vezi Mat. 18:15-17) şi deci în discordanţă cu natura creştinismului. Sentimentul dat pe faţă în expresia ,,Îndrăzneşte vreunul dintre voi” e un sentiment de surpriză că vreun membru al bisericii ar avea curajul de a duce pe un frate credincios la un tribunal păgân pentru a rezolva o neînţelegere. Nu vă temeţi voi, sugera apostolul, să expuneţi slăbiciunea membrilor bisericii acelora care nu iubesc pe Domnul?

Nelegiuiţi. [Nedrepţi, KJV; Nitz.] Gr. adikoi, ,,nedrepţi”. Termenul este aici contrastat cu ,,sfinţi” şi se referă la necreştini. Nu lasă în mod necesar a se înţelege că tribunalele păgâne erau totdeauna nedrepte sau că cineva nu putea nădăjdui a obţine dreptate cândva de la ele.

Sfinţi. Iudeii nu îngăduiau ca certurile lor să meargă înaintea tribunalelor Neamurilor. Era o lege între ei ca neînţelegerile dintre iudei să fie referite spre cercetare unor bărbaţi aprobaţi aparţinând credinţei şi naţiunii lor (vezi Talmud Giţţin 88b, ed. Soncino, pag. 429, 430). Gallio, delegatul roman de la Corint, pare să fi ştiut lucrul acesta când a refuzat să asculte acuzaţiile ridicate de iudei împotriva lui Pavel (vezi Fapte 18:15). Creştinii care duceau neînţelegerile lor la tribunalele păgâne, admiteau prin aceasta că loialitatea lor comună faţă de biserică era inferioară aceleia a iudeilor.

Domnul Însuşi a dat instrucţiuni cu privire la procedura de urmat pentru aplanarea neînţelegerilor dintre membrii bisericii (vezi Mat. 18:15-18). Deoarece mergerea la judecată împotriva unui frate aduce dezonoare bisericii şi depreciază puterea lui Dumnezeu de a călăuzi şi conduce poporul Său în toate treburile vieţii (vezi AA 306).