6:17 Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.
De Domnul. Versetele 16 şi 17 sunt în direct contrast unul cu altul. ele scot în evidenţă două stări direct opuse care sunt cu totul incompatibile una cu cealaltă. Acela care-L iubeşte pe Domnul şi se încrede în El caută să se unească cu El în orice fel cu putinţă. El respinge activ orice displace lui Dumnezeu şi acceptă numai ceea ce este în armonie cu voia Lui. Această unire a sa cu Hristos este
o activitate constantă, care devine interesul său care absoarbe totul. Actul curviei, prin care trupul e legat cu o curvă, e trecător. Dar caracterul e degradant prin actul acela. Deşi unirea este fizică, ea coboară pe participanţi la cea mai de jos treaptă morală. Pe de altă parte, unirea cu Hristos înalţă pe credincios la nivelul moral şi spiritual cel mai înalt. Ea este intenţionată să fie o unire dăinuitoare în care gândul lui Hristos devine gândul credinciosului, care în felul acesta este complet unit cu voia lui Dumnezeu. El nu doreşte nimic mai mult decât să fie agentul prin care voia lui Dumnezeu găseşte expresie în gândul, cuvântul şi fapta omenească (vezi COL 312). Această alipire de Domnul, descrisă aici de Pavel este încă un fel de a descrie neprihănirea prin credinţă. Este o frumoasă afirmare a transformării misterioase care are loc atunci când păcătosul îi îndreaptă privirea la Hristos şi prin credinţă pune stăpânire pe făgăduinţa aflată în Ier. 31:33,34. Isus descrie unirea aceasta prin figura unei viţe-de-vie şi a mlădiţelor ei (vezi Ioan 15:4,5). Credinciosul nu-şi pierde identitatea şi personalitatea, ci se uneşte cu Hristos în aşa fel încât gândeşte gândurile lui Hristos împreună cu El şi doreşte lucrurile pe care le doreşte Hristos şi face lucrurile pe care le-ar face Hristos dacă ar fi pe pământ. Experienţa aceasta este asemănată mai departe cu unirea căsătoriei (vezi Efes. 5:22-33). Unirea dintre un bărbat şi o femeie în căsătorie ar trebui să fie considerată sacră şi de neschimbat. Unirea dintre Hristos şi credincios este mai intimă, mai bogată, mai curată şi mai deplină decât ar putea să fie orice căsătorie pământească.