6:11 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Unii dintre voi. Înainte de convertire, corintenii se dedaseră la viciile aici menţionate.
Spălaţi. Adică spălaţi de păcat. Botezul este semnul exterior al recunoaşterii sau ratificării experienţei lăuntrice a îndepărtării păcatului, care a avut loc în păcătosul pocăit. Spălarea menţionată în versetul acesta este minunea renaşterii încercate de persoana ale cărei păcate au fost iertate şi spălate prin sângele lui Hristos, în a cărui jertfă ispăşitoare, păcătosul şi-a pus credinţa (vezi Mat. 26:28; Efes. 1:7; Evr. 9:14, 22; 1 Ioan 1:7, 9; Apoc. 1:5). Deşi se poate ca un om să fi fost murdărit şi stricat de cele mai înjositoare păcate, el poate găsi mântuire în Isus. Când o astfel de persoană se pocăieşte şi se adresează Domnului pentru a fi eliberat, se săvârşeşte un mare miracol în viaţa lui şi el e transformat de Duhul Sfânt într-un urmaş recunoscător, smerit şi sincer al lui Hristos (vezi Rom. 7:24, 25; 8:1–4, 11; 12:1, 2).
Sfinţiţi. Gr. hagiazo, (vezi Ioan 17:11,17). Credincioşii din Corint fuseseră chemaţi din lume pentru a servi lui Dumnezeu. Ei fuseseră ,,spălaţi” şi făcuţi buni de primit înaintea Tatălui, prin credinţa în sângele curăţitor al Fiului Său. Când păcatele au fost iertate, Duhul Sfânt începe lucrarea de a dezvolta în credinciosul pocăit un caracter ca acela al lui Hristos. Acest proces de sfinţire este o creştere continuă în har şi cunoaştere a lui Dumnezeu (vezi 1Tes. 4:3; 2Tes. 2:13; GC 469).
Socotiţi neprihăniţi. [Îndreptăţiţi, KJV.] Adică socotiţi liberi de vinovăţie, achitaţi, socotiţi nevinovaţi (vezi Rom. 4:8). Acesta e tabloul pe care credinciosul pocăit care şi-a mărturisit păcatele în numele lui Hristos, îl înfăţişează lui Dumnezeu. Îndreptăţirea e cu putinţă datorită faptului că credinţa credinciosului e socotită ca neprihănire(vezi Rom. 3:24–26; 4:3, 5). Tatăl, privind la păcătosul pocăit, vede veşmântul frumos al dreptăţii lui Hristos, cu care cel pocăit a fost acoperit, şi nu la zdrenţele pătate de păcat ale vieţii stricate a păcătosului. Această lucrare uimitoare a fost făcută cu putinţă prin moartea de sacrificiu a lui Isus (vezi Rom. 5:19; 2Cor. 5:17–19, 21; Evr. 9:15; 1Pet. 2:24; SC 62, 63). Având în vedere faptul că Duhul Sfânt lucrează această transformare de la păcat la neprihănire, credincioşii au obligaţia morală de a trăi o viaţă de continuă supunere faţă de voia Domnului totdeauna.