4:7 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
Te face deosebit. [Te face să diferi, KJV.] Adică vezi o aşa mare demnitate publică în tine.
Primit. Nimeni nu are motiv să se fălească deoarece datorează totul lui Dumnezeu care dă putere şi înţelepciune pentru dezvoltarea lor. De aceea nici un învăţător din biserică nu are motiv de mândrie sau de a se declara că e mai presus de alţii. Darurile sale şi puterea prin care s-au dezvoltat au venit de la Dumnezeu.
Lauzi. Gr. kauchaomai, însemnând la fel ,, a se lăuda” şi tradus de repetate ori în felul acesta (Rom. 2:17, 23; 2Cor. 7:14; etc.). De la intrarea păcatului în lume, a fost ceva natural ca oamenii să se dedea la mândrie, mai ales în legătură cu realizările lor. În tendinţa aceasta ei urmează exemplul lui Satana care a căzut din locul său înalt, din cer, din cauza mândriei lui intolerabile (vezi Isa. 14:12–14; Eze. 28:15, 17). Creştinul trebuie să se ferească totdeauna de greşeala aceasta. Deosebit de subtilă este ispita de a ceda la mândria spirituală. Numai Dumnezeu trebuie să fie slăvit şi înălţat (vezi Ier. 9:23, 24).