4:6 Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ce este scris: şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.
Am spus. [Am transferat, KJV; Le-am înţeles, Nitz.] Lucrurile pe care le-a scris cu privire la învăţătorii religioşi (vezi cap. 3:5, 6, 21, 22), Pavel le aplică la sine şi la Apolo, care era strâns legat cu el. Principiile pe care el le expusese sunt în general aplicabile, dar nu universal adevărate în practică. Dar în ce priveşte idealurile expuse de Pavel şi Apolo erau exemple. Lucrul acesta nu era adevărat cu privire la conducătorii partidelor în ceartă din Corint.
[Să gândiţi, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. pag. 10) omiterea acestei expresii. Dacă este omisă, sfatul este mai general: corintenii trebuie să se poarte potrivit cu regulile expuse în Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce este scris. Adică învăţăturile generale aflate în Scriptură – aici însemnând VT. În toate chestiunile privind religia, Scripturile trebuie să fie autoritatea finală.
Fălească. [Umflat, KJV.] Gr. phusioo, de la phusa, ,,o pereche de foi”, de unde ,,a se înălţa”, ,,a fi îngâmfat”. Pavel osândeşte pe aceia care înălţau partida lor mai presus de alţii, sau conducătorul lor de partidă mai presus de alţi conducători de partidă. Credincioşii ar trebui să se considere a fi pe aceeaşi treaptă unul cu altul şi nici un creştin nu ar trebui să privească pe altul ca inferior lui sau ca meritând dispreţ.