4:5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
Să nu judecaţi nimic. Pavel arată aici că e greşit a cultiva o părere aspră sau lipsită de amabilitate despre semenii noştri. Fiind noi înşine nedesăvârşiţi, nu suntem calificaţi pentru a forma aprecieri corecte cu privire la caracterul altora (vezi Mat. 7:1–3; Rom. 2:1–3; Iac. 4:11, 12; MB 124; DA 805; AA 276; 5T 347; 9T 185, 186). E deosebit de primejdios de a ne deda la critică distructivă cu privire la lucrătorii lui Dumnezeu (vezi 1Tim. 5:1, 17, 19; cf. Num. 16:3, 13, 14, 29–35; 5T 497; TM 410). Creştinul nu poate să evite de a nota defectele din purtarea semenilor săi, dar trebuie să se înfrâneze de a judeca motivele şi de a rosti sentinţe asupra semenilor săi în sfera legăturii lor spirituale cu Dumnezeu.
Vremea. Gr. kairos, ,,timpul potrivit”, ,,vremea oportună” (vezi Mar. 1:15). Pavel se referă la timpul rânduit de Dumnezeu pentru judecată. E cu putinţă ca oamenii să-şi ascundă caracterul adevărat de semenii lor, dar la timpul considerat nimerit de Dumnezeu, când Hristos vine a doua oară, nimic nu va rămâne acoperit, nici cele mai tainic păstrate gânduri sau scopuri care sunt nutrite în mintea oamenilor (vezi Psa. 44:21; Ecl. 12:14; 4T 63; 5T 147).
Lauda. Literal ,,lauda”, adică răsplata. La data aceea, când planurile şi scopurile oamenilor sunt date la iveală, fiecare lucrător al lui Dumnezeu va primi dreapta sa măsură de aprobare. Noi putem lăsa în mod sigur repartizarea laudei în seama dreptului Judecător, care niciodată nu greşeşte. Oamenii ar trebui să se ferească de a aduce laudă servilor lui Dumnezeu (vezi 4T 400; cf. COL 161, 162). Servii lui Dumnezeu sunt numai uneltele Lui şi Dumnezeu e cel care-i foloseşte pentru realizarea scopurilor Sale; de aceea, numai El trebuie să fie lăudat şi înălţat.