4:3 Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
Ceva foarte neînsemnat. Pavel se referă la critica ce fusese îndreptată împotriva lui şi împotriva metodelor sale de lucru, de anumiţi oameni ,,înţelepţi”, după a lor găsire cu cale (cap 1:20.27), din biserica corinteană. În calitatea lui de ispravnic al ,,tainelor lui Dumnezeu” (cap. 4:1), Pavel nu era răspunzător faţă de oameni, ci faţă de Dumnezeu, în îndeplinirea lucrării sale. El nu era frământat de părerile oamenilor, în privinţa aceasta, atâta vreme cât avea lauda lui Dumnezeu. El na dispreţuit sfatul cel bun şi judecata cea bună a semenilor săi (vezi 1Tes. 4:12; 1Tim. 3:7), dar scopul său principal şi ţinta sa principală în viaţă erau de a servi şi de a plăcea Aceluia care-l chemase ca apostol (vezi Filp. 3:13, 14; 2Tim. 2:4).
De un scaun omenesc de judecată. [Judecata omului, KJV; Vreo zi omenească, Nitz.] Literal ,,ziua omenească [de judecată]”. Pavel pune în contrast judecata omenească cu judecata lui Dumnezeu, în ziua Domnului (vezi cap. 3:13).
Nici eu însumi. Pavel nu consideră nici propria sa opinie despre sine ca valoroasă. Numai Dumnezeu poate să preţuiască corect pe om. Dacă apostolul îşi dădea seama că nu se poate aprecia corect, nu era de aşteptat ca el să acorde o mare valoare părerilor criticilor săi, indiferent care ar fi calificările lor pentru judecare. Nimeni nu este calificat să evalueze cum trebuie motivele şi atitudinile semenilor săi, deoarece nu poate citi inima lor şi cunoaşte gândurile lor. De aceea nimeni nu trebuie să critice pe alţii (vezi Rom. 2:1–3; vezi MB 124, 125).