4:19 Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat.
Dacă va voi Domnul. Era dorinţa stăruitoare a lui Pavel de a nu face decât ceea ce era în armonie cu voia Stăpânului său. Toate planurile sale erau supuse aprobării sau respingerii divine. El considera plecarea într-o călătorie, ca depinzând de voia lui Dumnezeu şi era gata să meargă sau să stea pe loc, aşa după cum ar fi indicat Domnul (cf. Fapte 18:21; 1Cor. 16:7; Evr. 6:3). Acesta este un exemplu de purtare creştină pe care toţi ar trebui să-l urmeze. Toate planurile noastre ar trebui să fie făcute având în minte gândul că vor fi urmate sau lepădate, potrivit cu voia lui Dumnezeu (vezi Prov. 27:1; Iac. 4:15).
Dar... voi veni. El plănuia să rămână până după Ziua Cincizecimii (cap. 16:8). În 2Cor. 1:23 explică amânarea neaşteptată a venirii sale.
Puterea. Apostolul urma să viziteze Corintul şi să cerceteze nu fala lipsită de conţinut a acelora care plini de încredere afirmau că lui îi era frică să vină, ci puterea lor reală. Propoziţia acesta descoperă curajul plin de încredere al apostolului, curaj născut din cunoştinţa că el făcea voia lui Dumnezeu şi învăţa adevărul. Aceasta este încrederea şi aceasta este îndrăzneala în împlinirea datoriei pe care ar trebui să le aibă toţi slujitorii lui Dumnezeu. Indiferent de opoziţia ridicată de orice om sau de orice grupă de oameni, dinăuntrul sau din afara bisericii, ei trebuie să-şi împlinească datoria cu credincioşie (vezi Deu. 1:17; Isa. 50:7; Fapte 5:29).