4:16 De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.
Călcaţi pe urmele mele. [Fiţi urmaşi ai mei, KJV.] Literal ,,imitatori”. Aceasta este o declaraţie îndrăzneaţă pe care să o facă un lucrător creştin. Dar e adevărat că fiecare lucrător pentru Dumnezeu ar trebui să trăiască o viaţă care reflectă chipul lui Isus, aşa ca el să poată cu încredere să invite pe aceia cărora le slujeşte să urmeze exemplul său. E lucru natural pentru copii să imite pe părinţii lor şi să reproducă modul lor de viaţă. Întrucât corintenii erau copiii spirituali ai lui Pavel, era logic ca să se aştepte ca ei să imite pe apostol, în legătura lui cu Dumnezeu. Aşa cum copiii imită pe părinţii lor, fiecare lucrător creştin să fie conştient de povara răspunderii care zace asupra lui, de a da un bun exemplu de vieţuire evlavioasă înaintea acelora cărora el le prezintă Evanghelia. Consacrarea lui era atât de mare, atât de fără de rezerve, încât Pavel putea să spună: ,,Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2:20). Aceasta i-a dat asigurarea care l-a făcut în stare să invite pe aceia pe care el îi condusese la Mântuitorul, să-l urmeze pe el (vezi Filp. 3:17; 1Tes. 3:7). Este adevărat că membrii bisericii ar trebui să privească la Hristos, ca exemplu al lor, dar natura omenească e slabă şi oamenii sunt înclinaţi să privească la conducătorii lor. Lucrul acesta face imperios necesar ca fiecare conducător spiritual să fie extrem de atent cu privire la exemplul personal (vezi Titus 2:6–8; 1T 446; 2T 336, 548, 549).