4:14 Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei.
Să vă fac de ruşine. Pavel se temea ca nu cumva să fi vorbit prea aspru şi încearcă să-şi îndulcească observaţiile. Era motiv ca membrii bisericii corintene să fie făcuţi de ruşine din cauza luptelor şi a certurilor lor de partide şi a ideilor lor pline de îngâmfare cu privire la propria lor importanţă. Cu adevărată curtoazie creştină, Pavel lua în consideraţie sentimentele lor şi nu dorea să-i facă să-şi piardă respectul de sine. Când cei greşiţi sunt aduşi să-şi vadă păcatul, trebuie să se exercite grija de a preveni pierderea respectului de sine (vezi MH 167,168).
Vă sfătuiesc. [Vă avertizez, KJV.] Literal ,,a pune în minte”, de unde ,,a îndemna”, ,,a admonesta”. Lucrurile prezentate în vers. 7-13 nu erau scrise într-un duh de severitate aspră pentru a mustra pe corinteni. Ele erau intenţionate nu de a-i descuraja, ci de a le da sfatul înţelept al unui tată iubitor care era doritor de a salva pe copiii săi de la dezastru şi de a aduce o reformă în biserică. Un creştin n-ar trebui niciodată să mustre pe fratele său cu scopul de a-l pune în încurcătură şi a-l face de ruşine (vezi Rom. 14:10, 13; MH 166). Mustrarea sau îndemnul trebuie să fie date într-un spirit de duioasă compătimire pentru cel greşit, şi cu scopul de a-l ajuta să regăsească drumul înapoi la armonia cu Dumnezeu (vezi Gal. 6:1, 2; DA 440; MH 495). Lucrarea credincioasă, iubitoare, plină de simpatie pentru cei care s-au poticnit şi şi-au pierdut calea, va fi de mult mai mult succes decât condamnarea rece şi mustrarea lipsită de sensibilitate (vezi Iac. 5:20; 5T 246, 247).
Copiii mei iubiţi. Literal ,,copiii mei iubiţi”. Pavel considera pe credincioşii din Corint ca pe copiii săi spirituali, pentru care el muncise. El li se adresa ca un tată, cineva care le dorea numai bine şi care nu dorea să le pricinuiască durere. Toţi păstorii sufleteşti, care au gândul Marelui Păstor, vor căuta fără încetare să aline suferinţele oilor, să le lege rănile şi să le aline durerea (vezi Psa. 147:3; Isa. 61:1, 2; Ioan 10:11).