4:10 Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!
Nebuni. ,,Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării.” (cap. 1:18) Pentru că apostolii persistau în prezentarea veştii celei bune a mântuirii prin simpla credinţă în Isus Hristos, erau socotiţi proşti şi greoi la înţelegere. Cu toate acestea, ei nu au îndrăznit să amestece înţelepciunea lumească cu simplitatea Evangheliei. Ei erau mulţumiţi să depindă de puterea lui Dumnezeu şi nu de înţelepciunea acestei lumi (vezi Rom. 1:16,17). Creştinii credincioşi trebuie să se aştepte să fie neînţeleşi de lume, dar aceasta nu ar trebui să-i tulbure, ei ştiu că drumul lui Dumnezeu e diferit de al omului şi, deci, trebuie să pară ciudat inimii fireşti (vezi Isa. 55:8, 9; Rom. 8:7, 8; Iac. 4:4; 1Ioan 2:15–17).
Voi înţelepţi. Pavel vorbeşte ironic ca în vers. 8 (vezi comentariul acolo).
Voi tari. Ce contrast între apostolul lipsit de încredere în sine, smerit, consacrat, care venise la biserica din Corint, ,,slab, fricos şi plin de cutremur” (cap. 2:3), şi credincioşii corinteni încrezuţi şi aroganţi, care se credeau tari şi înţelepţi în Hristos!
Voi puşi în cinste. Din cauza presupunerii lor că au înţelepciune lumească şi din cauza fălirii cu realizările lor, ei se ţineau pe ei înşişi în mare stimă. Apostolii, care nu-şi permiteau să atragă atenţia la ei înşişi sau la propriile lor calităţi excelente, erau dispreţuiţi. Intenţia lui Pavel în aceste contraste era de a scoate în evidenţă neînţelepciunea linguşirii de sine şi a înălţării de sine şi de a determina pe corinteni să înalţe pe Hristos şi să gândească smerit despre ei înşişi (cf. Mat. 23:12).