3:22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,
Toate sunt ale voastre. Şirul de argumente folosit aici e bazat pe adevărul că omul cel credincios, pe temeiul creaţiunii ca şi al mântuirii aparţine prin Hristos lui Dumnezeu (vezi Psa. 100:2–4; Fapte 20:28; Rom. 14:8; Efes. 1:14; 1Pet. 2:9). Dumnezeu e proprietarul tuturor lucrurilor, fie însufleţite sau neînsufleţite, iar lucrurile pe care le-a făcut sunt intenţionate să fie pentru binecuvântarea poporului Său răscumpărat (vezi MB 110, 111). Toţi apostolii, profeţii, slujitorii Domnului sau orice alt tip de sol pe care El îl foloseşte serveşte întreaga biserică, nu numai
o parte din ea. De aceea e greşit a pretinde ascultare de vreun anumit conducător sau reprezentant ca Pavel sau Apolo. Ei sunt numai instrumentele pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi realiza scopurile pe pământ. Atenţia credincioşilor trebuie îndreptată spre Dumnezeu şi spre Isus, de la care vine toată înţelepciunea (vezi Col. 2:2,3). La începutul istoriei acestei lumi, Dumnezeu a aşezat pe om pe un pământ desăvârşit, unde totul era plănuit pentru binele, fericirea şi bucuria lui. Dar a pătruns păcatul, aducând cu el moarte şi suferinţă. Dumnezeu a contracarat eforturile lui Satana de a nimic neamul omenesc. Totul a fost mânjit de păcat, dar lucrurile de pe pământ sunt puse la dispoziţia copiilor Săi chiar de Tatăl (cf. Rom. 8:28).