15:9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
Cel mai mic. El fusese cel din urmă dintre toţi (v. 8), acum susţine că e cel mai mic (cf. cele de la Efes 3:8).
Nu sunt vrednic. Adică, necorespunzător, nevrednic, insuficient calificat. Pavel recunoaşte adevărul că nimeni, de la sine, nu e în vreun fel oarecare vrednic de a fi chemat în slujba lui Dumnezeu (vezi 2Cor 3:5).
Pentru că am prigonit. Reiese că el niciodată nu şi-a iertat pătimaşa lui împotrivire anterioară contra credincioşilor creştini, şi amintirea acelei experienţe tindea să-l ţină smerit şi continuu recunoscător pentru bunătatea Domnului (vezi Fapte 22:4; 26:9–11; Gal 1:13; 1Tim 1:13). În inima cu adevărat convertită, iertarea lui Dumnezeu produce o conştienţă a păcatului ca şi sentimente de recunoştinţă şi smerenie. O astfel de experienţă înzestrează pe un om pentru mărturisire altora.