15:50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
Ce spun eu. [,,Aceasta spun”, KJV]. Pavel reaccentuează ceea ce a scris în v. 35-49, că trupurile de la înviere se vor deosebi de trupurile de acum. Trupul stricăcios al omului e necorespunzător pentru a se bucura de împărăţia desăvârşită a slavei. Înainte de intrarea păcatului în neamul omenesc, trupul omenesc era adaptat la stările dintr-o lume perfectă (vezi Gen 1:31). Tot ceea ce Dumnezeu crease era desăvârşit; de aceea, trupurile lui Adam şi al Evei erau tot aşa, desăvârşite – libere de stricăciune – şi adaptate la mediul lor desăvârşit. Când omul a păcătuit, natura lui s-a schimbat. De aceea, înainte de a intra în strălucirea Edenului restatornicit, trupul lui va fi schimbat şi adaptat la desăvârşirea cerului.
Unii cred că textul acesta învaţă că trupurile înviate nu vor fi alcătuite din carne şi sânge, dar
o astfel de concluzie nu e întemeiată. ,,Carnea şi sângele” e o figură de vorbire desemnând un om de pe acest pământ (vezi Mat 16:17; Gal 1:16; Efes 6:12) şi deci nu trebuie să fie redusă la o semnificaţie ad literam extremă. Pavel doar afirmă că trupul prezent al omului e necorespunzător pentru intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Că trupurile înviate vor avea carne şi sânge poate fi logic dedus din faptul că noile noastre trupuri vor fi modelate după trupul glorios de înviere al lui Hristos (Filp 3:20, 21), care era făcut din carne şi oase (Luc 24:39; cf. DA 803). Mai e logic de a trage concluzia că trupurile sfinţilor înviaţi nu vor diferi prea mult de felul de trup pe care Adam l-a posedat când a fost creat (Gen 2:7). Dacă omul nu ar fi păcătuit, fără îndoială ar fi păstrat pururi acel trup.