15:4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
Îngropat. Înmormântarea lui Hristos a certificat faptul că Mântuitorul nostru murise cu adevărat şi procura condiţia necesară pentru certificarea învierii. Cererea lui Iosif din Arimatea de autorizare de a lua trupul Mântuitorului de pe cruce a dus la cercetarea din partea lui Pilat cu privire la adevărul faptului morţii Sale (Mar 15:43-45). Pregătirea pentru îngroparea Lui aşa cum e relatată în Evanghelii, şi relatarea aşezării Lui în mormânt şi păzirii de soldaţi romani la instigaţia preoţilor celor mai mari, toate dau asigurarea că el murise (vezi Mat 27:57–60, 62–66; Luc 23:50–56; Ioan 19:38–42).
A înviat. [,,A înviat iarăşi”, KJV]. ,,Iarăşi” e adăugat. Verbul este la forma pasivă perfectă şi deci dă înţelesul ,,a fost înviat şi e încă viu”. Verbele anterioare ,,a murit” (v. 3), şi ,,a fost îngropat”
(v. 4) apar la timpul aorist, ca evenimente istorice în trecut, în contrast cu sensul continuu lăsat a se înţelege de perfect. În felul acesta Pavel scotea în evidenţă nu numai că Isus înviase dintre morţi, dar şi că El continuă de a fi în starea de înviat, şi condiţia de a fi fost astfel înviat e permanentă.
A treia zi. În ce priveşte o tratare a intervalului dintre moartea şi învierea lui Hristos, vezi Vol. V, p. 248-251. Com. Mat 12:40; Luc 24:46.