15:32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.
După felul oamenilor. Sau, ,,din punct de vedere omenesc”.
M-am luptat cu fiarele. Aceasta pare să fie o referire figurată la experienţa lui Pavel cu vrăjmaşi sălbatici la Efes (cf. Fapte 19:23-41). Un cetăţean roman nu putea să fie pedepsit fiind constrâns să lupte cu fiarele sălbatice. El întreabă, în esenţă: ,,Ce s-a câştigat expunându-mă la primejdii asemănătoare cu lupta cu fiarele sălbatice, dacă solia învierii la viaţa veşnică prin Isus Hristos nu e adevărată? Pentru ce trebuia să trec prin aşa riscuri pentru a vesti o învăţătură neadevărată? Aceasta n-are nici un rost. Aş fi putut tot aşa de bine să fi lăsat pe oameni în soarta lor şi să nu le fi spus nimic”. Nu ştim la ce experienţă de la Efes se referă Pavel. În furia lor necugetată, închinătorii păgâni ai zeiţei Diana (sau Artemis) erau mai mult ca nişte fiare sălbatice decât ca fiinţe omeneşti. Dar Pavel nu s-ar fi putut referi aici la acea anumită întâmplare, deoarece ea a avut loc după trimiterea epistolei (cfr. 1Cor 16:8, 9).
Să mâncăm şi să bem. Un citat din LXX la Isa 22:13. Ar fi fost ceva neînţelept ca Pavel sau oricine altcineva, să sufere lipsuri, greutăţi şi persecuţie pentru a predica Evanghelia mântuirii de păcat şi a fericirii viitore, nemuritoare, dacă morţii nu înviază. El ar fi putut tot atât de bine să tragă pe cât se poate mai mult din viaţa aceasta, ştiind că moartea va fi ultimul sfârşit. Aceasta pare să fie într-adevăr filozofia epicuriană a multora, mai ales atunci când se apropie a doua venire a lui Hristos (vezi Mat 24:38, 39; 2Tim 3:1–4).