15:26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
Vrăjmaşul cel din urmă. Moartea este aici personificată, ca în v. 55 şi Apoc 6:8. Nu e articol în textul grec, şi cuvântul pentru ,,cel din urmă” ocupă locul întâi, sau emfatic, în propoziţie, subliniind finalitatea biruinţei lui Hristos asupra oricărei împotriviri, chiar şi asupra celui mai temut vrăjmaş al omului, moartea. Sfârşitul morţii coincide cu sfârşitul păcatului. Când nu mai e păcat, nu va mai fi moarte, deoarece moartea vine ca rezultat al păcatului (vezi Rom 6:21, 23; Iac 1:15). Unii susţineau că nu e înviere şi că moartea este sfârşitul. Apostolul dă răspunsul uimitor că în planul lui Dumnezeu, în cele din urmă nu mai trebuie să fie moarte, deoarece moartea însăşi va fi nimicită (vezi Isa 25:8; Naum 1:9; Apoc 21:4).
Nimicit. Gr. katargeo, ,,a înlătura”, ,,a desfiinţa”, ,,a doborî” (v.24).