15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Dar acum. Pavel dovedise istoriceşte adevărul învierii lui Hristos (v. 5-8), şi scosese în evidenţă efectele nimicitoare ale tăgăduirii învierii (v. 13-19). El poate acum pretinde că a dărâmat învăţătura negativă, şi poate în chip triumfător să afirme certitudinea învierii lui Hristos. Expresia ,,dar acum”, imprimă această certitudine în minţile cititorilor lui Pavel. Ea abate de la consideraţiile negative ale v. 12-19, şi consideră curajos rezultatele pozitive care se dezvoltă din credinţa în înviere (v. 20-34).
A înviat. Vezi v. 4, unde apare aceeaşi formă a verbului grec.
[,,Şi a devenit”, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte.
Pârga. [,,Primele roade”, KJV]. Israeliţilor din vechime li se poruncise să aducă preotului cel dintâi snop din recolta de orz, şi preotul legăna snopul înaintea Domnului ca o garanţie a recoltei care avea să urmeze. Ceremonia aceasta trebuia să fie îndeplinită în ziua de 16 Nisan (Abib; vezi Lev 23:10; vezi v. 11). Cina de Paşti era mâncată la 14 Nisan (vezi v. 5), iar la 16 venea jertfa celor dintâi roade. Snopul de legănat al celor dintâi roade era o preînchipuire a lui Hristos, pârga, sau garanţia marii recolte care avea să urmeze când toţi drepţii morţi sunt înviaţi la a doua venire a lui Hristos (vezi 1Cor 15:23; 1Tes 4:14–16). Hristos a înviat din morţi chiar în ziua când snopul de legănat era înfăţişat la templu Temple (vezi Lev 23:14; Luc 23:56; 24:1; vezi Vol. V, p. 248–251).
După cum snopul de legănat era o garanţie şi o asigurare a adunării întregii recolte, tot aşa învierea lui Hristos este o garanţie că toţi aceia care-şi pun încrederea în El vor fi înviaţi din morţi.
Adormiţi. În ce priveşte somnul ca o preînchipuire a morţii, vezi v. 6. Termenul aici se referă la aceia care au adormit ca creştini, crezând în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor.