15:1 Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
[,,De altfel”, KJV]. Gr. de,,,dar”, sau ,,acum”, aici marcând o schimbare în şirul gândirii, şi introducerea unui subiect nou, învierea.
Capitolul acesta cuprinde ceea ce s-ar putea numi slava culminantă a epistolei, o expunere a adevărului învierii. Tratarea poate fi împărţită în patru secţiuni: (1)dovada că există o înviere (v. 134); (2) natura corpurilor celor înviaţi (v. 35-50); (3) o enunţare privitoare la ceea ce se va întâmpla cu cei care sunt vii la a doua venire a lui Hristos (v. 51-54); (4) consecinţele practice ale acestei doctrine (v. 55-58). Mărturia învierii lui Isus dată în v. 3-8 se referă la unele incidente nerelatate în Evanghelii (vezi v. 6, 7). Capitolul declară că moartea şi învierea lui Hristos erau subiecte ale profeţiei din vechime, şi erau evenimente susţinute de mărturia martorilor vii (v. 5, 6). Este una din cele mai timpurii mărturii scrise cu privire la înviere, scrisă în cuprinsul a 25 de ani de la eveniment (vezi p. 102, 103). Ea arată că dovada învierii ca un fapt literal, istoric era suficientă pentru a convinge intelectul puternic al unui contemporan ostil în persoana lui Pavel însuşi.
Printre rătăcirile care se furişaseră în biserica din Corint ca rezultat al scăderii nivelului moral la unii dintre credincioşi, era respingerea credinţei în înviere (vezi cap. 3:3; 5:1, 2; AA 319). Tratarea detailată din partea lui Pavel a acestei doctrine scoate în evidenţă importanţa ei vitală (cf. Ioan 5:28, 29; 11:25; Fapte 23:6; 24:14, 15; Rom 1:3, 4; Filp 3:10, 11; Apoc 20:6). Satana e totdeauna gata să smulgă un adevăr vital şi să-l îndepărteze şi să-l înlocuiască cu eroare amăgitoare; de aceea creştinii ar face bine dacă ar revedea adesea principalele adevăruri evanghelice, umplându-şi mintea cu ele, pentru ca să nu fie loc pentru idei greşite (vezi 2Tim 2:15).
Fac cunoscut. [,,Declar”, KJV]. Gr. gnorizo, ,,a face cunoscut”, ,,a face să fie cunoscut”, dar întrucât Pavel repetă ce deja spusese corintenilor, cuvântul poate fi folosit în sensul de ,,a repeta”, ,,a reaminti”. Apostolul consideră ca fiind necesar să repete substanţa predicii sale, şi făcând aşa, pune un accent special pe doctrina învierii.
Evanghelia. Vezi Mar 1:1. Conţinutul Evangheliei, sau ,,vestea bună” pe care Pavel o predicase corintenilor se poate deduce din cap. 1:7-9, 17-24; 2:2; etc., din care se va vedea că jertfa lui Hristos stă în fruntea soliei. În mod necesar cu subiectul acesta central e asociată doctrina morţii ispăşitoare a Mântuitorului (cap. 15:3). Tot ce e în legătură cu viaţa lui Hristos pe pământ e de interes şi importanţă pentru credincios, dar Pavel aici dă la iveală faptul că vestea glorioasă a mântuirii îşi atinge culmea în înviere.
Primit. Pavel predicase cu credincioşie Evanghelia, şi acum aminteşte membrilor bisericii că ei primiseră şi acceptaseră solia ei.
Rămas. [,,Staţi”, KJV]. Forma greacă a verbului sugerează că ei rămăseseră şi continuau să rămână în credinţa pe care le-o făcuse cunoscută Pavel. El întemeiase biserica din Corint (vezi Fapte 18). Era deci corespunzător ca el să le reamintească marile adevăruri pe care fusese întemeiată biserica, dar de la care atenţia lor fusese abătută de alte lucruri care fuseseră introduse printre ei, ca de pildă subiecte de ceartă şi de dispută. E bine ca creştinilor să li se reamintească adesea de Evanghelia prin care Duhul Sfânt efectuase convertirea lor; o astfel de repetiţie va ajuta să-i ţină smeriţi, şi să-i scape de dependenţa de propriile lor realizări filozofice (cf. Cols 2:8).