15:18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.
Prin urmare. Pavel prezintă acum o altă consecinţă care urmează inevitabil din tăgăduirea
învierii.
Au adormit. Vezi v. 6.
În Hristos. Pentru corinteni aceasta s-ar referi în primul rând la creştinii decedaţi, dar într-un sens mai larg se referă la toţi aceia care, de la Adam până la sfârşitul istoriei omeneşti, au murit crezând că mărturisirea păcatelor şi credinţa în sângele ispăşitor al Mântuitorului le-ar asigura iertare şi viaţă veşnică.
Sunt pierduţi. Dacă nu e înviere, atunci cei care au murit rămân morţi, perspectivele susţinute de creştinism sunt o crudă înşelăciune, şi toţi drepţii morţi sunt osândiţi să rămână adormiţi în mormintele lor. Nici un creştin n-ar putea să accepte asemenea concluzii distrugătoare de nădejde. În felul acesta raţionamentul lui Pavel din nou subliniază poziţia vitală a învierii în doctrina creştină (vezi v. 10).